M-am născut într-o comună vecină cu Comuna Poboru unde se află rămășițele mănăstirii Seaca. Auzeam de la bunici tot felul de povești legate de pădurea Seaca, rămasă ca prin minune, scăpată de sub toporul prădătorilor. Ne spuneau că este o pădure foarte întinsă, nu știau ei să spună căte hectare avea. Mulți oameni se rătăciseră prin acea pădure și au ieșit din ea după zile și nopți de umblat în neștire. Unii au fost mâncați de lupi și asta chiar era adevărat, acolo erau multe animale sălbatice.
Legenda legată de venirea lui Cuza mi s-a părut cea mai interesantă. Se spunea că domnitorul Cuza ar fi venit la mănăstirea din Seaca pentru a dezrobi țiganii care munceau pe pământurile mănăstirii. Chiar este un sat unde sunt mulți țigani, dar românizați, gospodari și foarte talentați la muzică. Tarafurile lor de lăutari căntau la nunți și la baluri, iar copiii lor învățau la Conservator pe vremea cănd eram eu mai mică. Pentru a ajunge pănă acolo fără alai, domnitorul s-a deghizat în c...