Tinovul Mohoş

Tinovul Mohoș este o arie protejată de interes naţional, de 240 de hectare, care se află în imediata apropiere a Lacului Sfânta Ana. Tinovul este o mlaştină oligotrofă, a cărei formare a fost favorizată de ordinea condiţiilor geologice. În masivul Ciomatu a erupt un crater; după ce s-a liniştit, în el s-a format un lac. Mai târziu, a erupt şi craterul de alături, iar cenuşa aruncată a ajuns în lac a iniţiat un proces de colmatare şi a favorizat dezvoltarea muşchiului de turbă. Acest al doilea crater este astăzi Lacul Sfânta Ana. 

 

 

Tinovul Mohoş are o suprafaţă de patru ori mai mare decât a Lacului Sfânta Ana. Din el au rămas astăzi câteva ochiuri de apă neagră ca tăciunele, datorită mineralelor, conectate prin canale pe sub turba groasă. Stratul de turbă are între 10 şi 20 de metri, destul de bună încât în timpul comunismului s-a încercat exploatarea acesteia.

 

Rezervaţia a fost înfiinţată în 1975 şi declarată şi protejată în 2000. Mai mult, face parte din situl Natura 2000. Suprafață protejată este de 240 ha din care mlaștina propriu-zisă are 80 ha și reprezintă o mlaștină oligotrofă.

 

 

Flora existentă aici este o comoară a naturii. Peste lac, în stratul de turbă, se dezvoltă o pădure de pin silvestru (Pinus sylvestris). Aici întâlnim mesteacănul pitic (Betula nana), mesteacănul pufos  (Betula pubescens), merişorul de munte, brădişorul, trestia de câmp, rozmarin ruginiu (Andromeda polifolia), ligularia (Ligularia sibirica), bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum), specii de rogoz  (Carex nigra, Carex echinata) sau plante carnivore, precum Roua Cerului (Drosera rotundifolia), un relict glaciar important. Mai mult, ecosistemul a favorizat dezvoltarea plantelor otrăvitoare sau halucinogene. De exemplu, aici se găsesc nebunele, care odată mâncate, dau senzaţie de euforie, după care acţionează ca un laxativ.

 

 

Fauna este constituită din specii de păsări, reptile și amfibieni. Ca mamifere, este o zonă destul de periculoasă, cu râşi, lupi si urşi. În vara anului 2013, în rezervaţie erau 21 de urşi.

 

Însă există porţiuni în care turba nu este stabilă deloc, acţionând ca nisipurile mişcătoare. Pentru a nu pune în pericol turiştii, au fost montate podeţe şi plăci de lemn, care împriedică scufundarea. Vizitarea rezervaţiei se face numai împreună cu un ghid, pe traseul special amenajat, către două ochiuri de apă. Vizitarea rezervaţiei durează 45 de minute şi poţi vedea 20% din totalul rezervaţiei.