Cetatea Bologa

La aproximativ 60 de km de Cluj Napoca, pe teritoriul administrativ al satului Bologna, precum un străjer, răsare impunătoare Cetatea Bologna ce odinioară a jucat un rol important în istoria Transilvaniei. 

 

Cetatea îşi are începuturile în sec. al XIV-lea, fiind pentru prima dată atestată documentar în anul 1304, sub numele Sebuswar, însă acesta nu a fost singurul cu care a fost cunoscut în istorie. În anul 1324, era cunoscută sub numele Sepuswar, în anul 1329, sub numele Sebeswar, în anul 1398, Sebeswar alio nomine Hunyadwar, în anul 1393, castrum Regis Sebeş, în anul 1397, sub numele Castrum Regis Hunyad şi în anul 1760, sub numele Sebes Varallya. 

 

Cetatea, poziţionată strategic pentru a supraveghea drumul Oradea în Ardeal, a fost ridicată pe fundalul războiului civil purtat între regele Carol Robert de Anjou şi nobilimea rebelă din Transilvania (1315-1324), remarcându-se şi din punct de vedere arhitectural. Cetatea prezintă un donjon circular în extrema de sud a cetăţii, care cândva era pe patru nivele şi prezenta ferestre de tragere, şi ale cărui ziduri s-au păstrat până în prezent. Accesul la primul etaj al donjonului, aflat la o înălţime de peste trei metri, se făcea urcând o scară. Cetatea mai prezenta un turn, poziţionat înspre nord, cu bază dreptunghiulară şi intrare la parter.

 

 

De-a lungul timpului, cetatea a suferit o serie de modificări şi adăugiri, fiind folosită până în sec. al XVIII-lea. O perioadă foarte importantă în istoria cetăţii l-a reprezentat sec. al XVII-lea, când în urma cuceririi Oradiei de către turci, garnizoana din Bologna, a încercat să trupele turceşti care încercau să intre prin defileul Crişului Repede. 

 

La un moment dat în istorie, cetatea Bologna, precum şi Cetatea Bran, au ajuns în proprietatea domnitorului Mircea cel Bătrân, fiindu-i oferită de regele Sigismund de Luxemburg, în urma semnării tratatului de alianţă împotriva Imperiului Otoman din anul 1399. În anul 1433, cetatea a întrat în proprietatea nobililor Istvan şi Ladislau Banffy de Losonc.   

În anul 1660, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea a petrecut o noapte la cetate Bologa, fiind grav rănit în cadrul bătăliei de la Floreşti împotriva turcilor, murind la două săptămâni după în Oradea. 

 

În anul 1669, cetatea era să fie distrusă din ordinul sultanului care cucerise Oradea, ordin care nu s-a concretizat, însă, va fi aruncată în aer de către lobonţii care luptau pentru păstrarea Imperiului Habsburgic, în timp ce populaţiile cucerite se răzvrăteau. Din cetate au mai rămas turnul donjon şi o parte din ziduri,   

 

În anul 1910, cetatee a trecut printr-un process de consolidare şi restaurare coordonată de arhitectul germano-maghiar Kós Károly. Până la sfârşitul celul de-al doilea război mondial, cetatea a rămas în proprietatea familiei Bánffy. În prezent, cetatea este acoperită parţial de vegetaţia sălbatică. 

În satul Bologa există amplasat un indicator spre cetate, de unde este indicat să mergeţi pe jos, pentru a nu rămâne împotmoliţi cu maşini. Drumul pe jos durează în jur de 15-20 minute.