Biserica de lemn din Dobrovat

Pentru că este un frumos lăcaş de cult, ce datează din sec. al XVIII-lea şi care încă mai păstrează icoane vechi pictate pe lemn!

Biserica de lemn din Dobrovăţ se află în satul Dobrovăţ-Moldoveni, judeţul Iaşi şi istoria sa începe în anul 1789, când sătenii din Dobrovăţ neavând biserică în sat s-au hotărât să ridice una. 

 

În satul Dobrovăţ-Ruşi, în apropiere de satul Dobrovăţ-Moldoveni, se afla mănăstirea Dobrovăţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, însă aici slujbele se ţineau în limba greacă, dat fiind faptul că mănăstirea era metoc al Mănăstirii Zografu de pe Muntele Athos. Aşadar, sătenii au vorbit cu stareţul mănăstirii Dobrovăţ pentru a le da acordul ridicării unei biserici în satul lor, însă au primit doar refuzul său. Aceştia nu s-au lăsat descurajaţi şi au plecat la mănăstirea Fâstâci, din judeţul Vaslui, unde au primit acordul stareţului mănăstirii de a tăia câţiva stejari pentru ridicarea unei biserici. Aici s-au ocupat cu pregătirea bârnelor de lemn pe care le-au dus în satul lor trase de boi. Au ridicat biserica pe o temelie din piatră de râu, îmbinând direct bârnele, dispuse orizontal. La colţuri au folosit tehnica „coada de rândunică. În timpul ridicării bisericii, unul dintre meşteri a căzut de pe acoperiş şi a murit, fapt ce a dus la încetarea lucrărilor până în 1799, când părintele Parohie le va duce la bun sfârşit şi va sfinţi biserica. 

 

Biserica are un trilobat, cu două abside laterale şi cu altar poligonal. Chipuri de ierarhi şi sfinţi, precum şi scene biblice realizate în tehnica frescă îmbracă pereţii interiori ai bisericii. Pereţii exteriori de lemn au fost acoperiţi în sec. al XX-lea cu scândură finisată galbenă. 

 

 

Biserica are pridvor, pronaos, naos şi altar, ocupând o suprafaţă de 160 m pătraţi. În prezent, pridvorul este închis, însă iniţial era deschis. Acoperişul bisericii este din şindrilă, însă de-a lungul timpul a fost înlocuit şi cu învelitoare din tablă vopsită, până în anul 2011, când a revenit la aspectul iniţial, în urma unei restaurări finanţate cu fonduri europene.

 

De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe modificări şi tranformări. În anul 1860, biserica trece printr-un proces de reparaţii. În anul 1926 se înlocuieşte acoperişul de draniţă cu învelitoare de tablă, iar în anul 1927 se închide pridvorul. Între anii 1948-1956, au avut loc o serie de lucrări de restaurare, printre care tencuirea pereţilor interiori şi pictarea lor în stil neobizantin în anul 1953 de către zugravul Constantin Niţulescu din Bucureşti, placarea pereţilor exteriori ai bisericii cu scândură vopsită în culoare galbenă, precum şi tencuirea pereţilor interiori. Tot atunci a fost repictată şi catapeteasma, păstrându-se rama originală, care există şi în prezent. 

În anul 1957, s-a lucrat la acoperişul bisericii, care a fost refăcut, după proiectul lui Petrică Postelnicu.  

 

La începutul sec. al XX-lea, biserica a trecut din nou printr-un proces de restaurare, care a constat în revopsirea pereţilor exteriori, înlocuirea acoperişului cu învelitoare de tablă şi subzidirea părţii de nord a temeliei bisericii. În anul 1864, a fost ridicat un nou cimitir în sat, astfel că se mai pot vedea câteva cruci din piatră lângă altarul bisericii, pe care sunt inscripţionate litere chirilice sau motive, precum soarele şi luna. În curtea bisericii a fost plasată şi o troiţă care îi reprezintă pe toţi cei care au fost înmormântaţi aici până la acea dată.

 

Biserica de lemn din Dobrovăţ încă mai păstrează icoane vechi pictate pe lemn, precum şi potire valoroase din metal preţios lucrate în filigran. În anul 2004, biserica a fost declarată monument istoric, fiind introdusă pe Lista monumentelor istorice ale judeţului Iaşi. 

 

Între anii 2011-2012, biserica a trecut printr-un proces de restaurare, finanţat din fonduri europene, biserica revenind la aspectul iniţial, cu acoperiş din draniţă.