Castelul contelui Nopcsa din Sacel

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este un monument istoric, ce odată reprezenta un grandios castel al binecunoscutei familii nobiliare Nopcsa.

• Este în Săcel, Județ Hunedoara
• Anul ridicării: la începutul sec. al XIX-lea

• Cod monument Istoric:  HD-II-m-B-03439.01
• Condiții de vizitare: închis turiștilor

Castelul de la Săcel a fost ridicat la începutul sec. al XIX-lea de familia Botoroagă, însă a cunoscut o adevărată înflorire abia după ce a intrat în posesia lui Elek Nopcsa, care se va muta aici cu întrega sa familie în anul 1889. Familia Botoroagă a fost nevoit să vândă castelul ca urmare a unor datorii neplătite.

După ce Elek Nopcsa intră în posesia proprietăţii, fratele său Francisc Nopcsa, se va implica în amenajarea unui parc dendrologic, care a devenit foarte apreciat de cunoscători. Francisc Nopcsa avea şi el un apartament în castel. Una dintre camerele renumite ale castelului era așa-numita “camera oglinzilor venețiene”, care era un spațiu îmbrăcat complet în lemn de nuc, iar pe fiecare perete era pusă câte o oglindă veneţiană imens de mare. Şi holul castelului era renumit pentru expoziţia impresionantă de trofee vânătorești. Turnul castelului oferea o panoramă minunată asupra Ţării Haţegului.

Odată cu terminarea Primului Război Mondial și totodată cu confiscarea averilor nobilimii maghiare din Transilvania, castelul a fost pierdut de familia Nopcsa, fiind nevoită să-l părăsească. Se pare că Alexius, tatăl lui Francisc Baron Nopcsa, proprietarul de drept al castelului, cu scopul de a proteja proprietatea, a lăsat castelul moştenire nepotului său Carol Pallavicini. Acesta era şi nepotul Margrafului Johann Pallavicini, care ocupa funcţia de ambasador al Austro-Ungariei la Constantinopol pe timpul primului război mondial.

Mecanismul de gândire care a stat în spatele deciziei luate de Alexius a fost acela că proprietățile nobilimii maghiare după război urmau să fie confiscate, iar castelul ajungând în proprietatea familiei Pallavicini, familie cu influenţă, ar fi existat o şansă de a-l salva. Castelul a fost naţionalizat în anul 1921. În anul 1933, cunoscându-se tentativa de salvare de la acea vreme a lui Alexius, Statul Român a dat înapoi castelul moștenitorului de drept, nepotul Carol Pallavicini.

Ar fi circulat o veste cum că Francisc Nopcsa (1877-1933) ar fi dorit ca muzeul să fie donat Institutului Geologic Român, însă, această dorinţă nu s-a concretizat. În anii 1950, odată cu instaurarea regimului comunist, soarta castelului Săcel a fost tragică, fiind devastat, parcul dendrologic din juru-i defrişat, iar mai târziu întreaga biblioteca scoasă în curtea castelului şi arsă. Între timp, castelul a devenit sediul unei şcoli speciale pentru copii orfani. După schimbarea regimului din România și odată cu restructurările din sistem, castelul din cauza lipsei de fonduri și a interesului din partea autorităților, a început să intre într-o stare avansată de degradare.

În 2014, autorităţile judeţene au discutat despre realizarea unui proiect intitulat „Centrul Cultural Castel Nopcsa”, proiect ce ar fi fost realizat din  fonduri nerambursabile. Aceste fonduri ar fi fost folosite pentru restaurarea Castelului Nopcsa, pentru a fi inclus în circuitul turistic. De asemenea, s-ar fi creat un Centrul expoziţional, care să conţină două expoziţii permanente – una dedicată istoriei familiei Nopcsa şi una dedicată valorilor de patrimoniu natural din zonă, precum şi o nouă bibliotecă în cadrul castelului.