- Este în Vorona, Judeţul Botoşani
- Construită în 1793
- Poartă Hramul Nasterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Nicolae
- Deschis turiştilor fără taxă de vizitare.
Mănăstirea Vorona este o mănăstire ortodoxă de maici care se află amplasată în mijlocul unei păduri, la o distanță de 2 km de satul Vorona…
- Cod monument Istoric:
- Trasee amenajate: nu
- Condiţii de vizitare: îmbrăcăminte adecvată spaţiului de cult
- Sărbătoare anuală: Nasterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Nicolae
Tradiţia spue că, în 1503, monahi români din satele Moldovei și ale Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu numele de „Sihăstria din Poiana Voronei”. Primii călugări erau veniți din Rusia. Denumirea localității Vorona provine dintr-o limba slavă şi însemnă „cioară”. Legendele de aici povestesc că, adesea, în poiană, se așezau cârduri de ciori.
Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, după cum scrie în pisania aflată deasupra ușii de la intrare, scrisă în limba română cu caractere chirilice. Biserica a fost sfințită în anul 1803. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită cu o formă poligonal circulară, iar acoperișul are trei turle octogonale în formă de bulb de ceapă. A fost construită din zid de cărămidă. Clădirea are pronaos, naos și altar și nu are pridvor. Clădirea nu a fost pictată deloc în următorii 200 de ani. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tisă și pictată în stil neoclasic de schimonahul Vladimir Machedon, în perioada 1869-1870. Între 1990-1992, pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului a pictat interiorul bisericii în tehnica tempera grasă și în stil neobizantin. Au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn de stejar. În această biserică sunt păstrate două tablouri mari pictate pe pânză reprezentând „Patimile Mântuitorului” și „Judecata universală”.
În anul 1835, arhimandritul Rafail a ridicat o altă biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Edificiul a fost acoperit cu tablă și zugrăvit în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu împreună cu sora şi soția sa. În același an, icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt surprinse în pisania bisericii de la 1870. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” era o construcție în stilul bisericilor moldovenești, cu abside semicirculare, cu trei turle de lemn în stil rusesc. Este construită din piatră și cărămidă şi are pridvor închis, pronaos, naos și altar. În partea de sud a altarului se află un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala vornicesei Profira Crăstescu.
Biserica a fost pictată în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. În această biserică sunt păstrate câteva icoane valoroase de la mijlocul secolului al XIX-lea, precum și fragmente din sfintele moaște ale Sf. Nicolae și ale Cuvioșilor Mucenici din Mănăstirea „Sf. Sava”. Ulterior, turlele de lemn au fost reconstruite din zidărie.
În anul 1836, tot arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, aflată în cimitirul mănăstirii. E o biserică mică, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă „pomelnicul ctitoresc” au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest.
Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” este tot o clădire în stilul bisericilor moldovenești, cu o turlă clopotniță deasupra pridvorului şi trei turle octogonale în formă de bulb de ceapă. Nu este pictată nici în interior, nici în exterior. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tisă în stil baroc și pictată în stil neoclasic de schimonahul Vladimir Machedon.
În perioada primului război mondial, în clădirile acestei mănăstiri au fost adăpostiți foarte mulți tineri școlari refugiați din Muntenia, timp în care călugării de aici i-au învățat carte.
La începutul secolului al XX-lea, prin îndemnul mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei și cu ajutorul prefecților de Botoșani D. Vizanti și P. Irimescu și a călugărului Victor Cristescu au fost reparate cele două biserici și chiliile vechi și s-au construit chilii noi, stareț fiind arhimandritul Nifon Ioniță.
Apoi, în anul 1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise prin Decretul nr. 410. Toate obiectele cu valoare de patrimoniu de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale C.A.P.-ului. Abia în 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri. Mănăstirea Vorona avea obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei, obște de călugări. Ansamblul mănăstiresc se degradase în anii în care a fost condamnat abandonării, aşa că, între 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare şi consolidare bisericilor și corpurilor de chilii de pe latura de vest, precum și celorlalte clădiri ale complexului monahal.
În perioada păstoririi mitropolitului Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica „Nașterea Maicii Domnului” (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, au fost realizate în anii 1990-1992 lucrări de reparații a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”: au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn de stejar, iar lăcașul de cult a fost pictat pentru prima dată după 200 de ani de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului.
În complexul mănăstiresc se mai află, în partea de vest, turnul clopotniță, cu două etaje și cu acoperiș în formă de mitră arhierească. Intrarea în ansamblu se face printr-un gang aflat în stânga clopotniței. În stânga și în dreapta clopotniței sunt clădiri pentru chilii cu cerdacuri susținute de stâlpi din lemn în partea sudică și de coloane din zid în partea nordică. În partea de est a incintei se află mai multe clădiri cu scop administrativ: stăreția (care are la parter ateliere, iar la etaj chilii), sala de protocol pentru primirea oaspeților și o clădire pentru chilii. Dispune de 100 de locuri de cazare. Mai este păstrată o casă mică în care a viețuit ca frate în 1929-1931 viitorul patriarh Teoctist Arăpașu. În anul 2005 pe peretele casei a fost amplasată o placă memorială de marmură.
De-a lungul timpului, Mănăstirea Vorona a fost o înfloritoare vatră monahală, existând perioade în care a adăpostit până la 200 de călugări. A fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie. Printre obiectele de patrimoniu ale mănăstirii, există o colecție de icoane vechi, cărți de cult și obiecte bisericești, inclusiv patrimoniul de carte veche al județului Botoșani (peste 6.000 de exemplare).
În prezent, în Mănăstirea Vorona locuiesc aproximativ 50 de maici.
Date de contact: com. Vorona, jud. Botosani, acces: DN 28B Botoşani 4 km, apoi DJ 208C Vorona (cca 15 km), apoi 2 km până la mănăstire.
