De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un monument arhitectonic deosebit, construit de comunitatea armeană in spirit oriental.
- Este în Roman, Județ Neamţ
- Construit în 1588-1609
- Poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului”
-
Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Cod monument Istoric: NT-II-m-A-10666
- Condiții de vizitare: deschis turiștilor tot timpul anului
- Sărbătoare anuală: 15 August
Biserica Armenească din Roman are o mare însemnătate cultural-istorică, purtând amprenta comunităţii armene din judeţul Neamţ, din perioada sfârşitului de secol XVI – început de secol XVII. Edificiul a fost construit între 1588-1609 de către Agopsa, un nobil armean, pe locul unei vechi biserici cumpărate de la saşi, ce data din 1355.
Aşadar, biserica poartă urmele istoriei comunităţii armene în judeţul Neamţ, reprezentată de negustori şi meşteşugari armeni. Aceştia se întâlneau în majoritatea târgurilor din Moldova, iar în Roman, la începutul secolului al XVII-lea, trăiau aproximativ 500 de familii de armeni. În general, armenii au fost bine primiţi şi susţinuţi de domnitori precum Alexandru cel Bun sau Ştefan cel Mare. O excepţie a fost Ştefan Rareş, caracterizat de Haşdeu drept un „principe moldovenesc cam smintit, însă român de origine”, care nu a fost aşa îngăduitor cu armenii, încercând să-i treacă „prin foc şi sabie” la ortodoxie.
Lăcaşul de cult a fost ridicat pe amplasamentul unei vechi biserici de lemn a saşilor, ce data de la jumătatea secolului al XV-lea. Actuala biserica a fost construită din piatră, pentru a deservi familiile de armeni de la acea vreme. Arhitectura i s-a schimbat de-a lungul timpului, edificiul fiind restaurat şi mărit în 1863-1868 după planurile arhitectului bavarez Johan Brandel de Daggendorf, cu ajutorul ctitorilor Donică Simionescu şi Teodor Solomon. Se pot observa elemente caracteristice stilului neoclasic, esenţa rămânând stilul armenesc. În aceeaşi perioadă a fost înălţat şi pridvorul cu turnul-clopotniţă, unde a fost montat un ceas realizat în Austria.
Structural, edificul are un plan cruciform, cu absidele laterale dreptunghiulare şi absida altarului semicirculară, pe un soclu masiv de piatră cioplită. Absidele laterale sunt frumos împodobite de rozetele de piatră, iar eleganţa este asigurată de cele două turle (de pe naos şi pridvor) cu frize sculptate în piatră. Spaţiul interior este decorat în spirit oriental, cu profile şi sculpturi în piatră ce fac trimitere la arta armeană, persană sau arabă.
Comunitatea armenească s-a redus odată cu trecerea timpului astfel încât, din cauza numărului foarte scăzut de familii armene în Roman, Arhiepiscopia Armeană din Bucuresti a fost nevoită să doneze biserica Episcopiei Ortodoxe din Roman. Lăcaşul, acum de cult ortodox, a fost redeschis publicului pe data de 15 august 1991.
|
Date de contact: Strada Veronica Micle, nr. 13, Roman, Jud. Neamţ |
