Biserica Buna Vestire din Giurgiu

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este una dintre cele mai vechi biserici ale comunității grecești, renumele datorându-se aurei de legendă care o învăluie precum și picturilor de aici, aparținând marelui pictor de biserici Gheorghe Tăttărescu.

Este în Giurgiu, Judeţ Giurgiu
Construit în anul 1863
Poartă Hramul „Buna Vestire”

Trasee amenajate: da/nu
Condiții de vizitare: parțial
Sărbătoare anuală: 25 martie

Începute în 1863, lucrările pentru înălţarea Sfântului lăcaş au fost făcute de către comunitatea grecească existentă la acea dată în Giurgiu, fiind conduse de către meșterul Constantin Andreiu. Lucrările au durat trei ani și au fost finalizate în anul 1865, când biserica a fost sfințită cu hramul principal Buna Vestire și cu hramul secundar Sfântul Spiridon.

Cu un an înaintea terminării edificiului, în 1864, marele pictor Tăttărescu execută în stil renascentist tâmpla bisericii, iar în anul 1867 termină pictură murală din interior în tehnica ulei, procedeu revoluţionar la acea vreme în România.

De știut că cei mai importanti ctiori ai bisericii au fost: prințul Alexandru Ipsilante, care a donat 500 de galbeni și Menelaos Negroponte din Brăila, care a donat 200 de galbeni, urmați de fruntașii comunității elene din Giurgiu.

Până în anul 1965, biserica aparține statului grec, motiv pentru care mai este cunoscută şi sub denumirea de Biserica Grecească. Până la această dată, Sfânta Liturghie este oficiată sporadic de către diversi preoți, situația de provizorat încheindu-se la data de 14 septembrie 1954, când preotul Ştefan Burilescu acceptă sa slujească permanent în biserică, exclusiv în limba română.

După anul 1980 au loc lucrări de restaurare, în urma cărora biserica este consolidată, fiind reconstruită aproape în întregime. Sunt restaurate picturile de pe plafoane, realizându-se picturi noi pe zidurile reconstruite, în maniera renumitului pictor, pentru a forma un tot unitar cu vechile picturi, este refăcută pardoseala, iar mobilierul se schimbă și el.

Interesant este faptul că de-a lungul vremii, sfântul lăcaş a rămas neatins în urma mai multor evenimente; un incendiu provocat de un trăsnet nu a avariat edificiul, așa cum nu au făcut-o nici nenumăratele cutremure de pământ devastatoare ( deşi, paradoxal, cărămida este făcută manual). De aceea, locuitorii din Giurgiu cred că biserica are un har deosebit, icoanele fiind și ele considerate făcătoare de minuni.

În ceea ce privește arhitectura, forma bisericii este de navă trilobată, având un plan cruciform, caracteristic arhitecturii bizantine; fundaţia este de piatră, iar pavimentul pavat cu dale. Ca celelalte biserici ridicate în stil bizantin, sfântul lăcaş este împărţit în trei încăperi principale: pronaos, naos şi altar, cu un pridvor închis, împodobit cu frumoase ornamente, deasupra căruia se află clopotniţa. O tâmplă de lemn cu 64 de icoane dispuse pe patru niveluri, pictate în întregime de Gheorghe Tăttărescu, desparte naosul de altar.

Astfel că, pe primul nivel sunt icoanele împărăteşti, icoana Mântuitorului şi a Fecioarei Maria, deasupra căruia se află icoana „Cinei cele de Taină” și douăsprezece icoane ce înfăţişează cele douăsprezece praznice împărăteşti. Penultimul nivelul este reprezentat de şase icoane care-i înfăţişează pe cei doisprezece apostoli, iar ultimul nivel îî înfăţişează pe cei doisprezece prooroci ai Vechiului Testament. Pe tavanul pronaosului este înfăţişată Sfânta Treime, iar pe cel al naosului Iisus Pantocrator.

Date de contact: Str. Mircea Cel Bătrân, nr. 16, Giurgiu, judeţ Giurgiu; Pr.Tudor Georgian Bogdan 0722818857/ Pr. Petrisor Pitulice 0723582403.