Biserica Cutitul de Argint

Biserica Cuţitul de Argint, cunoscută şi sub denumirea „Biserica Bărbătescu-Nou” şi „Biserica Filaret” este un lăcaş de cult, declarat monument istoric, ce se găseşte în Parcul Carol din Bucureşti, lângă Arenele Romane. 

 

Denumirea de Filaret provine de la numele dealului pe care este ridicată, iar cea de Bărbătescu-Nou provine de la numele bisericii Bărbătescu-Vechi de care a aparţinut şi de care s-a desprins la un moment dat. 

 

Biserica „Cuţitul de Argint” poartă hramul „Schimbarea la Faţă” şi a fost ridicată pe locul unei alte biserici, tot cu acelaşi hram. 

 

Vechea biserică era de dimensiuni mici, nu avea turlă şi era acoperită cu şindrilă. Ctitor a fost Radu Balasache, Pavel şi Stanca Udrea în anul 1796. Între anii 1810-1818 trece printr-un proces de reparaţii.  

 

Biserica actuală a fost ridicată între anii 1906-1910 după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti care a folosit drept model biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iaşi. Aceasta din urmă a fost ridicată de domnitorul Ştefan cel Mare, la împlinirea a 40 de ani de domnie, în timp ce biserica „Cuţitul de Argint” a fost ridicată pentru a omagia 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. 

 

Biserica are un plan triconc cu o turlă octogonală ridicată deasupra naosului şi sprijinită pe arce moldoveneşti, biserica fiind ridicată în stilul specific bisericilor moldoveneşti. Turla este decorată cu cărămidă şi are două rânduri de ocniţe, văruite în alb, şi un şir de firide. Acoperişul este piramidat şi din ţiglă. 

 

La exterior, faţadele sunt împărţite în două registre aproape egale. Registrul superior este placat cu cărămidă roşie aparentă şi are trei şiruri de firide. Cel de la bază are firidele mai mari şi pictate cu chipuri de sfinţi şi profeţi, iar celelalte două siruri au firide mai mici şi de aceeaşi dimensiune, a căror pictură interioară s-a şters în timp şi nu a fost refăcută. Între rândurile de firide au fost realizate şiruri de butoni şi discuri de ceramică smălţuită şi de diverse culori. Rândurile de firide sunt Registrul inferior este decorat cu piatră naturală aşezată „opus incertum”. 

Biserica nu are pridvor, accesul realizându-se printr-un portal din piatră, profilat, deasupra căruia se află o firidă mică, în interiorul căreia se află pisania. Pronaosul este supralărgit şi separat de naos printr-un perete cu trei arcade de dimensiuni mici şi sprijinite pe două coloane groase. 

 

Biserica are ferestre lungi şi înguste, care la interior sunt acoperite cu vitralii cu icoane de sfinţi. Pictura interioară a fost realizată de pictorul Costin Petrescu între anii 1908-1910. Icoanele din tâmplă datează din anul 1907. În anul 1919 se adaugă cafasul, susţinut de două coloane subţiri. În anul 1926, are loc spălarea picturii, iar în anul 1949, tâmpla a fost poleită. Între anii 1992-1995, biserica trece printr-un proces complet de reparaţii, proces ce a inclus repictarea interioară, precum şi cea a firidelor exterioare, însă parţial, proces de care s-au ocupat pictorii prof. Dimitrie Bănică, Gh. Bondoc şi FI. Paraschivescu.  Data de 14 februarie 1993 marchează sfinţirea bisericii.  

 

În faţa bisericii se găseşte un cimitir, care a fost înfiinţat în anul 1991. În anul 1906, lângă faţada de sud a bisericii a fost amplasată o cruce din piatră, ce poartă semnătura zugravului Radu Zugravul. Crucea datează din anul 1677 şi este decorată cu ornamente şi incripţii chirilice.