Biserica de lemn din Chiesd

Pentru că este un lăcaş de cult modest, ce iese în evidenţă prin altarul rotund, rar întâlnit la bisericile de lemn! 

Biserica de lemn din Chieşd este declarată în prezent monument istoric, fiind ctitorită cândva în sec. al XVIII-lea, necunoscându-se cu exactitate anul ridicării. 

 

Biserica poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi are un plan dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară, caracteristică arhitecturală rar întâlnită la bisericile de lemn. Biserica iese în evidenţă cu altarul rotund. Este prevăzută cu un pridvor deschis, cu stâlpi ce se termină în arcade semicirculare frumos sculptate. Biserica este ridicată din bârne prinse în cheotoare de tip „cârlig”. 

 

Interiorul bisericii este împărţit în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Pronaosul este separat de naos printr-un perete, continuu în partea inferioară şi discontinuă în partea superioară. Este realizată o deschidere sub formă de portal, care se termină în parea superioară cu o arcadă semicirculară.  

 

 

Deasupra intrării în naos stă scrisă inscripţia „În toată această lume fie binecuvântat numele lui Dumnezeu. Ca oriunde vor fi unul sau doi adunați întru numele meu de pre tot locul sfânt. Zugrăvitu-s-au această sfântă biserică în zilele înălțatului împăratului nostru … și stăpânirii sale Domnului Bob Ioan prin mâinile noastre cele de prea păcătoșilor robi lui Dumnezeu Țiple Pop Ioan Zugravul din cinstita … de Dabacina numită … în 1796”.

 

Potrivit tradiţiei orale, locul iniţial al bisericii se afla la aproximativ 300 m de locul în care se află acum, fiind ulterior mutată, fără însă să fie demontată, cum se obişnuia în trecut, însă tot acest proces s-a întins pe o perioadă de doi ani. În tot acest timp, slujbele religioase s-au ţinut în locul unde se afla biserica. 

 

Biserica este prevăzută cu un turn-clopotniţă ridicat deasupra pronaosului şi prevăzut cu o galerie deschisă, cu arcade semicirculare. Această galerie se termină cu un vârf ascuţit, la baza căruia, în fiecare colţ, este ridicat câte un turn de dimensiuni mai mici, ale căror vârfuri au baze octogonale. 

 

 

Interiorul bisericii a fost pictat în anul 1796 şi poartă semnătura zugravului Ţiple Popa Ioan, care este şi unul din pictorii „bisericii cu draci” din Corund, una din cele mai vechi aşezări de cult din judeţul Satu Mare. În prezent, pictura interioară nu s-a păstrat în condiţii bune, fiind ştearsă în naos, în timp ce în pronaos se mai disting câteva scene precum pilda celor zece fecioare şi fragmente din Judecata de Apoi. Icoanele de pe uşile împărăteşti s-au păstrat în condiţii bune şi sunt pictate pe medalione rotunde încadrate de o sculptură frumoasă, care se prezintă ca o ţesătură de motive vegetale. 

 

Biserica este acoperită cu tablă galvanizată, iniţial fiind acoperită cu învelitoare de şindrilă, această modificare având loc în anul 1916, când biserica a trecut printr-un proces de renovare. La exterior biserica prezintă ca elemente decorative, motivul frânghiei, ce o înconjoară, dar care se mai găseşte şi pe ancadramentul portalului de intrare.  

Biserica adăposteşte şi câteva icoane pe lemn de mare valoare, care datează din sec. al XVIII-lea.