Biserica de lemn din Corjauti

Biserica de lemn din Corjăuţi este un lăcaş de cult, ce-şi începe istoria în sec. al XVIII-lea. Potrivit tradiţiei locale, biserica de lemn a fost ctitorită de boierul C. Başotă în satul Pomârla şi mutată ulterior în locul unde se află în prezent. Exista obiceiul ca atunci când într-un sat se ridica o biserică de zid, cea din lemn să fie dată altei comunităţi. Astfel s-a întâmplat şi în satul Pomârla, când proprietarul satului, Ioniţă Başotă, a ridicat o biserică de zid între anii 1811-1813, biserica de lemn fiind cerută de către sătenii din Hilboca şi Corjăuţi, al căror proprietar era tot acesta. În cele din urmă, biserica a ajuns la sătenii din Corjăuţi, care au demontat-o şi au adus-o în satul lor, de unde şi numele de biserică călătoare. 

 

Biserica este de dimensiuni modeste şi ridicată în stilul bisericilor de lemn moldoveneşti, cu patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Acoperişul are poală dublă, potrivit specialiştilor, acest stil aparţinând bisericilor din Ucraina. Iniţial acoperişul a fost din draniţă, însă a fost înlocuit cu tablă. Un turn clopotniţă este ridicat deasupra pridvorului, cu galerie închisă, prevăzută cu ferestre. 

 

Lăcaşul de cult este ridicat din bârne de stejar pe un soclu din piatră de râu. Pridvorul închis are formă pătrată şi este despărţit de pronaos printr-un perete de scândură cu o deschidere trilobată şi decorată cu motive filigranate şi rozete.  

 

 

Şi naosul este de formă pătrată, dar mai mare decât pridvorul, cu bolta căptuşită cu scândură. Are trei ferestre de formă dreptunghiulară, două spre sud şi una spre nord. Şi pereţii de bârnă de stejari au fost căptuşiţi la interior cu scânduri pentru a nu intra frigul de afară. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete cu deschidere arcuită. 

 

Altarul are formă poligonală, înălţat cu o treaptă mai sus decât naosul, şi este despărţit de acesta prin catapeteasma, despre care se spune că ar fi realizată odată cu ridicarea bisericii. 

Catapeteasma, cea mai valoroasă piesă a bisericii, a fost executată din lemn din tei şi prezintă trei rânduri de icoane, realizate în stil bizantin, al cărui autor este necunoscut. Uşile împărăteşti impresionează prin decoraţiile migăloase sub formă de frunze şi ramuri poleite. 

 

În anii 1899, 1908, 1913 şi 1943, biserica a trecut prin diverse etape de reparaţie.   

 

Printre obiectele de cult valoroase ale bisericii se mai numără şi câteva icoane ce datează din sec. al XIX-lea. În prezent, se află înscrisă pe lista monumentelor istorice ale judeţului Botoşani.