Biserica de lemn din Fratautii Noi

Biserica de lemn din Frătăuţii Noi este un lăcaş de cult ctitorit în anul 1744, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost ridicată din bârne de stejar şi are un plan triconc, cu abside laterale dreptunghiulare, cu absida altarului poligonală şi cu pronaos pentagonal în partea de vest. Este ridicată pe un soclu din piatră de râu. 

 

Accesul în biserică se face pe latura de sud, pe o singură uşă şi direct în pronaos. Interiorul bisericii este împărţit în trei încăperi: pronaos, naos şi altar, acoperit cu o boltă semicilindrică. Pictura interioară a fost realizată în stil baroc moldovenesc în sec. al XVIII-lea.  

 

Acoperişul bisericii este cu pante repezi, din şindrilă în formă de solzi. În partea de est şi de vest a bisericii se găsesc două cruci. Biserica nu are turn clopotniţă amplasat deasupra pronaosului, ci se află în partea de sud-vest. Este de formă octogonală şi este acoperit cu şindrilă. 

 

 

Între anii 1884-1896, a slujit aici tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu, preotul Iraclie Porumbescu, care fusese preot paroh la Stupca. Acesta a fost şi învăţător la şcoala din satul Frătăuţii Noi, unde a ţinut şi cursuri de industrie casnică, de împletituri şi de apicultură. În anul 1896, încetează din viaţă şi este înmormântat în cimitirul din jurul bisericii. Şi fiul acestuia, Ştefan Porumbescu moare în acealaşi an şi este înmormântat lângă tatăl său. În anul 1971 se deschide complexul muzeal de la Stupca, iar rămăşiţele lor pământeşti au fost mutate în cimitirul satului Stupca, lângă mormintele familiei sale.  

 

În anul 1932, biserica trece printr-un proces de restaurare, când se montează pe acoperiş o învelitoare din tablă, care mai târziu va fi înlocuită cu o învelitoare din draniţă. Biserica are două clopote, unul mai mare care datează din anul 1876 şi unul mai mic ce datează din anul 1895.