Biserica de lemn din Gostila

Biserica de lemn din Gostila este un modest lăcaş de cult, declarat monument istoric, şi a cărui istorie este precum cea a unui nomad, de-a lungul timpul fiind mutată în mai multe locuri. În prezent, se află în curtea mănăstirii Nicula, însă iniţial călătoria sa a început din satul Gostila, comuna Poiana Blenchi, judeţ Sălaj. 

 

Biserica are un plan dreptunghiular completat în partea de răsărit cu absida altarului poligonală în partea de răsărit, cu cinci laturi. Biserica nu are pridvor, intrarea făcându-se direct pe portalul de intrare de pe partea de vest. 

 

Nu se cunoaşte cu exactitate anul ridicării bisericii şi nici ctitorul ei, însă pe baza celor două clopote ale sale datate cu anul 1755, se presupune că ar fi fost ridicată cândva între a doua jumătate a sec. al XVII-lea şi prima jumătate a sec. al XVIII-lea. Pe clopotul cel vechi stă inscripţionat un mesaj în limba slavonă, care tradus ar însemna „În anul de la nașterea (lui Hristos) 1689”, iar pe de-al doilea în limba română„+ Cu agiutoriul lui D(u)mn(ezeu) lau cumpărat Dămienesc Pinte cu Dăncean Grigore în 1775 la besereca din Gostila”. 

 

 

Aşadar, biserica de lemn din curtea mănăstirii Nicula a fost aparţinut satului Gostila, unde a fost folosită drept biserică parohială până în jurul anului 1810, când a fost ridicată o biserică de zid, astfel că această nu a mai fost folosită şi, conform obiceiului a fost vândută spre folosire unei alte parohii. Astfel că a ajuns în localitatea Pădureni (fostul sat Ţop), judeţul Bistriţa Năsăud, unde a slujit ca biserică parohială până în anul 1935, când este mutată în localitatea Năsal Fânaţe, judeţ Cluj. În data de 23 aprilie 1973, biserica de lemn a mănăstirii Nicula, un centru important de pelerinaj din Ardeal, piere într-un incendiu, fiind necesară înlocuirea acesteia. Astfel că, în anul 1974, biserica de lemn din localitatea Năsal Fânaţe ajunge aici.  

 

Interiorul bisericii este împărţit în trei, pronaos, naos şi altar. Pronaosul are o lungime de 2,75 m şi lăţime de 4,15 m şi este tăvănit, în timp ce naosul are o lungime de 4,45 m şi lăţime de 4,15 m şi este acoperit cu o boltă semicilindrică. Pronaosul este separat de naos printr-un perete, continuu atât în partea inferioară, cât şi în partea superioară. Portalul de trecere are un ancadrament frumos decorat cu rozete şi cu motivul frânghiei, iar de-o parte şi de alta a sa încă se mai pot vedea urmele vechii picturi. 

 

Deasupra pronaosului se ridică turnul-clopotniţă, de dimensiuni mici şi prevăzut cu o galerie deschisă, care se termină cu un coif, a cărui bază este octoganală. Accesul în turnul-clopotniţă se face cu ajutorul unei scări, din stânga intrării în biserică, care prezintă elemente de decor, care se găsesc şi pe ancadramentul portalului de trecere din pronaos în naos, însă plasate altfel, şi anume sub formă de cruci. 

 

Catapeteasma este din lemn şi are în partea inferioară două spaţii, unul pentru uşile împărăteşti şi unul pentru uşa diaconească, iar în cea superioară, central, un orificiu semicircular.