Biserica de lemn din Hiliseu-Crisan

Biserica de lemn din Hilişeu este un lăcaş de cult, înscris pe lista monumentelor istorice ale judeţului Botoşani, aflat la jumătatea distanţei de satele Hilişeu-Horia şi Hilişeu-Crişan. 

 

Biserica a fost ctitorită pe un deal, în apropiere de pădurea Călugăriţa, în anul 1802, de către boierul Vasile Curt, stăpânul moşiei Hilişeu din acea vreme. În acest sens, stă mărturie, incripţia de deasupra uşii de intrare “1802, mai 21”. 

 

Conform tradiţiei locale, biserica ar a fost ridicată pe locul unui schit de călugăriţe, ale cărui ruine se mai văd şi astăzi. Ce face ca această biserică să fie specială sunt statuile în mărime naturală, care îi reprezintă pe cei 12 apostoli şi pe Iisus în mijlocul acestora, unice, de altfel, în ţară, şi care sunt plasate pe coronamentului zidului de incintă. Acest zid cu statui, împreună cu clopotniţa din partea de răsărit a bisericii, au fost ridicate în stil baroc, în jurul anului 1858, de către Ana, soţia lui Alecu Curt, fiul lui Vasile Curt. Aceasta a fost crescută în rit catolic, de aici, stilul baroc.  Tot atunci a fost ridicat şi mormântul fenerar din incinta bisericii. Iisus este înfăţişat binecuvântând cu o mână şi cu cealaltă ţinând un glob pământesc, de-a parte şi de alta a sa fiind încadrat de câte un înger.  

 

 

Corpul bisericii este ridicat pe o temelie de piatră de râu şi este format din bârne de lemn încheiate în cheotori netede. Biserica de lemn are plan alungit, cu absida altarului decroşată, poligonală în partea de răsărit. 

 

Intrarea în biserică se face prin latura de miazăzi, unde se află şi pridvorul de formă reactangulară şi etajat, realizat în stilul bisericilor de lemn moldoveneşti. Ancadramentul uşii este frumos decorat cu rozete. În pridvor se află şi doi balauri sculptaţi. 

 

Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete de lemn, cu un o deschizătură de forma unei uşi, al cărei ancadrament, este decorat cu motive solare, iar partea superioară este în formă de arcadă sculptată în acoladă. În partea superioară a peretelui despărţitor, de o parte şi de alta a deschizăturii se găsesc tablourile ctitorilor.

 

 

Spre apus, pronaosul se termină poligonal, în timp ce naosul este de formă dreptunghiulară. În partea de miazănoapte a pronaosului se găseşte mormântul ctitorului, Vasile Curt, ceilalţi descendenţi ai familiei Curt fiind îngropaţi în cripta familiei care se află în faşa bisericii. În anul 1958, pereţii interiori ai bisericii au fost tencuiţi şi văruiţi.  

 

Acoperişul bisericii are coamă înaltă şi poale duble la streşini, ce poartă amprenta stilului arhitectural întâlnit la bisericile de lemn din Maramureş, dar şi la bisericile poloneze sau ucrainene. Deasupra naosului se ridică o turlă de lemn decorativă, turla-clopotniţă fiind ridicată din zid, în stil, baroc, în partea de răsărit a bisericii. 

 

Între anii 1968-1975, biserica trece printr-un proces complet de reparaţii, iar între anii 2003-2004, a fost înlocuită draniţa de pe acoperiş.