Biserica de lemn din Ionaseni

Situată în satul Ionăşeni, biserica de lemn poartă Hramul “Sfântul Dumitru” şi este considerată, potrivit documentelor istorice, una dintre cele mai vechi biserici de lemn din ţară. În acest sens, stă mărturie o lespede de piatră din interiorul bisericii, pe care stă inscripţionat anul 1234. 

 

În sec. al XVII-lea, boierul Ionaşcu Balş, de unde derivă şi numele satului Ionăşeni, a ctitorit un schit pentru călugări, în această poiană unde se află actuala biserică de lemn. El însuşi, din motive necunoscute, s-a lepădat de hainele boieriei pentru a se călugări. 

 

Începând cu anul 1756, biserica de lemn a schitului devine biserică parohială, pentru cei 70 de locuitori care se stabiliseră în jurul schitului, deoarece călugării sunt transferaţi la noul schit numit Cozancea din comuna Suliţa, ridicat de marele paharnic Constantin Balş, noul proprietar al satului. 

 

Biserica de lemn este construită pe o temelie de piatră, din bârne de stejar, încheiate la colţuri în “cheotori netede”. Are trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Planul este dreptunghiular, cu absidă altarului pentagonală decroşată. Intrarea se face pe latura de sud a pronaosului, biserica neavând pridvor. În pronaosul bisericii se găseşte piatra de mormânt a unor urmaşi ai familiei Ionăşeni. 

 

Acoperişul este din draniţă şi nu are turn clopotniţă. În partea de sud a bisericii se găsesc patru morminte ce aparţin preoţilor care au slujit în acest lăcaş de cult. 

 

 

În anul 1776, boierul Constantin Balş a ridicat în cimitirul satului o biserică care a devenit biserica parohială a localităţii, în timp ce biserica de lemn “Sfântul Dumitru” a rămas doar cu rol de capelă, aici ţinându-se ocazional slujbe. 

 

De-a lungul timpului, biserica de lemn a trecut printr-o serie de restaurări, una importantă având loc în anul 1827, din cheltuiala spătarului Vasile Balş, când i s-a pus temelie din piatră, i s-a înlocuit acoperişul, la interior, pereţii au fost tencuiţi şi vopsiţi în alb, catapeteasma restaurată şi modificată, iar pardoseala podită. În data de 18 ianuarie 1827, biserica a fost şi resfinţită. În prezent, interiorul bisericii nu păstrează nicio pictură, pereţii fiind văruiţi în alb, în schimb catapeteasma, s-a păstrat în condiţii foarte bune, pictura sa datând din a doua jumătate a sec. al XVII-lea.

 

Potrivit bătrânilor satului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica a fost prădată de ruşi, iar în timpul regimului comunist, a fost transformată în magazie. În anul 1970, biserica a trecut din nou printr-un proces de reparaţie.