Biserica de lemn din Leleasca-Stefanesti

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este una dintre cele mai reprezentative construcţii de lemn de la sud de Carpaţi şi deţine recordul de vârstă printre bisericile de lemn din Oltenia şi Muntenia, singurul obiectiv de acest gen de categoria A din Olt.

Este în cătunul Ştefănești, localitatea Leleasca, județul Olt
Construită în anul 1549
Poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Cod monument Istoric: OT-II-m-A-08938.
Sărbătoare anuală:15 August

Biserica de lemn din Leleasca-Ştefănești se află în cătunul Ştefănești, localitatea Leleasca, județul Olt și aparține de parohia Păroși. Biserica a fost ridicată pe locul actual de moșnenii fostului sat Ştefănești și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Atestarea comunei datează din 1509, când voievodul Mircea (probabil Ciobanu) dăruieşte unor boieri, moşiile Păroşi (fosta denumirea a satului Leleasca).

La nivelul comunei există monumentul istoric unicat din punct de vedere arhitectonic: „Biserica de lemn”. O însemnare de pe unul din pereţii pridvorului construcţiei dezvăluie şi anul în care a fost ctitorită biserica-1549, însă forma actuală a acesteia datează din anii 1771-1776 (cu intervenţii asupra lăcaşului făcute în perioada 1765-1766, finalizarea lucrărilor fiind stabilită-în urma descifrării unei inscripţii chirilice aflată în pridvor- în martie 1794).

Conform unei alte inscripţii de pe peretele din partea stângă a intrării, ctitorul acestei biserici a fost Ene :„Ene titoru” și „Nițu Ene”, alături de care găsim un alt nume: Stan meșteru”. Amândoi se pare că au lucrat la frumoasa biserică şi sunt însoțiți în mod remarcabil de semne specifice de identificare: primul, ctitorul- prin bustul cu brațele întinse, iar cel de-al doilea- prin două semne de meșter.

Principale caracteristici ale bisericii sunt forma de corabie, grinzile din lemn masiv terminate in „cap de cal”, pereţii din bârne din lemn cu grosimea de 25-30 cm, îmbinate în „coada de rândunică” sau acoperişul de şindrilă din lemn de stejar.

Se mai distinge, de asemenea, prin ansamblul caracteristic zonei compus din poartă și gard de lemn, precum și „șetrile cu mesile pentru pomeni la sărbători” din cuprinsul incintei.

La exterior putem remarca dimensiunile mari ale lăcaşului sau decoraţia bogat sculptată (aşa cum o regăsim şi la interior), iar cel mai semnificativ amănunt este pridvorul- acesta se evidenţiază prin bogăţia şi varietatea motivelor sculptate, o capodoperă în arta pridvoarelor de lemn de la sud de Carpaţi.

Interiorul bisericii păstrează aceeaşi linie frumoasă şi bogată- în stil caracteristic este piciorul mesei de altar, care este de fapt o scobitură în trunchiul unui copac în relief .

Se mai evidenţiază câteva sculpturi: funia de pe portalul naosului sau cei doi cai-consolă ce stau ca punct de sprijin pentru grinda de sub cerul bolţii. Frumoasele icoane şi picturi sunt păstrate cu sfinţenie de iconostas și de peretele dintre tindă și naos, împreună cu poalele de icoane sau ramele decorative.

Reabilitarea bisericii s-a făcut din nou, în urmă cu câţiva ani, după multe şi lungi demersuri şi a durat mai bine de doi ani, însă rezultatele au fost bucurătoare atât pentru localnici, cât şi pentru turiştii dornici de a vizita şi a transmite generaţiilor următoare frumuseţile ţării.