Biserica de lemn din Pianu de Sus

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un monument arhitectonic valoros!

• Este în Pianu de Sus, Județ Alba
• Construit în 1761
• Poartă Hramul „Cuvioasa Paraschiva”
• Deschiş turiștilor

Satul Pianu de Sus, din judeţul Alba, adăposteşte o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” ce datează din anul 1761…

 

• Cod monument Istoric: AB-II-m-A-00262
• Trasee amenajate:
• Condiții de vizitare:
• Sărbătoare anuală: 14 octombrie

Această biserică a fost ridicată pe locul alteia, fapt ce apare menţionat în litere chirilice pe grinda care desparte altarul de naos: „…această sfântă și dumnezeiască biserică dintâi nu s-a aflat nimeni să știe cine o au făcut și cănd, iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu ridicatu-s-au din temelie cu osîrdia cinstiților preoți popa Moisi, popa Dumitru, popa Ion, cu toată cheltuiala satului, cu lemnul, cu șindrila, cu zugrăveala, anul 1761…”.

Din patrimoniul bisericii anterioare s-au păstrat printre alte bunuri, două tipărituri valoroase de la sudul munţilor, Evanghelia bucureşteană din anul 1682 şi Apostolul din anul 1683, precum şi o icoană cu reprezentarea lui Deisis şi suita apostolilor, în stil postbrâncovenesc.

Din anul 1842, biserica de lemn nu a mai fost folosită, în apropiere fiind ridicată în anul 1810 o biserică din piatră. Din nefericire, biserica din lemn ajunge într-o stare avansată de degradare, fiind neglijată, iar, în anul 1918, este salvată de la ruinare, însă se renunţă la pronaos şi parţial la naos, în locul acestei părţi fiind plantaţi în anul 1925 brazi.

Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida decroşată poligonală cu cinci laturi. Pereţii lăcaşului care s-au păstrat sunt făcuţi din câte 7 bârne, petrecute în „coadă de rândunică”” şi console cioplite, care depăşesc cu o jumătate de metro nivelul îmbinărilor. Altarul are bolta originală, în leagăn şi trei fâşii curbe. Naosul, pe de altă parte, are bolta refăcută parţial, în urma modificării suferite, şi este de formă semicilindrică, racordată printr-un timpan, cu restul tavanului drept. Clopotniţa este scundă şi are un coif piramidal.  

Din pictura realizată în anul 1761, se mai păstrează cea din altar cu temele Sf. Troiţă şi cetele îngereşti, Maria cu pruncul, flancată de arhanghelii Mihail şi Gavriil şi părinţii bisericii Răsăritene pe laturile poligonului. Pictura a fost realizată în stil postbrâncovenesc şi pare să fie opera fraţilor Stan şi Filip din Răşinari, pictori transilvăneni importanţi ai sec. al XVIII-lea. Timpanul catapetesmei de la Pianu, care a fost tăiat ulterior, precum şi uşile împărăteşti, au fost renovate în sec. al XIX-lea, de zugravul Damian, numele acestuia fiind inscripţionat pe spatele dverei.
Icoanele împărăteşti, alături de pictura recuperată din navă sunt opera artiştilor din şcoala de la Laz, Savu zugravul şi Simion zugravul. Cel dintâi a realizat icoana Deisis pe care a consemnat: ,,1808 în rândul acestor icoane au umblat Pavel Opriș, și cu muerea lui Stana” şi icoana Arhanghelului Mihail în anul 1810.

Lucrările de salvare, din 1918, executate de Cosor Ion, nu au fost lipsite de grija de a recupera, pe cât posibil, materialul vechi. Fragment din brâul în frânghie a fost folosit, în interiorul naosului, pentru consolidarea peretului sudic (dispus pe verticală), iar panouri de pictură (din secolul al XIX-lea), se regăsesc: pe intradosul timpanului pe peretele de vest, ca și la exterior, pe fronton, în înfundătura streșinii.
În urma ridicării în primul război mondial a clopotelor de la biserica nouă, clopotul din turnul bisericii vechi de lemn a fost dus la biserica nouă. El poartă inscripția: „Pianu Românesc, popa Moise, popa Ioan 1761″.
În 1971-1972, prin străduința preotului Lazăr Voișan și cu donarea sumei de 25000 lei din partea Direcției Muzeelor Istorice și de Artă București, biserica a fost reparată total și acoperită din nou. Azi nu se mai slujește în ea decât cu ocazia reparațiilor la cea nouă sau vara la sfințirea apei la diferite praznice.
Stâlpii funerari din jurul lăcașului, încă în număr însemnat, îi sporesc farmecul ambiental. Brâie îndestulătoare de cioplituri, stele în colțuri, rozete cu spițe, urcă pe stâlpii înălțării de la Pianu, tăinuind și ei, aceeași datină ca cei din cimitirul vecin de la strungari, ca cei, admirați de Nicolae Iorga, de la Răhău, ca cei stăruitori încă în cimitirul de la Vingard, ca cei plini de înțeles, din incinta bisericii reformate de la Ceaușu de Câmpie, ca toți cei rămași încă în zona de străveche civilizație geto-dacică, a Orăștiei, a Mărginimii Sibiului, dar și în sudul munților, în cimitirele gorjene..
Frumusețea stâlpilor de la Pianu, a căror tradiție ,,se părăse”, fiind treptat înlocuiți prin crucile masive de piatră, merită un sistem de conservare în situ, căci altfel, memoria lor va fi păstrată numai prin exemplarele adăpostite în Muzeul din Orăștie.

În anul 2010, Biserica de lemn din Pianu de Sus alături de alte şapte biserici de lemn ( din judeţul Alba, declarate monumente istorice, au intrat într-un program de restaurare şi reabilitare, finanţat de Consiliul Judeţean Alba. Bisericile incluse sunt: Biserica de lemn „Înălţarea Domnului” din Arieşeni (1791), Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Şilea (în jurul anului 1664), Biserica de lemn din Turdaş (sec. al XVIII-lea), Biserica de lemn din Şpălnaca (al XVIII-lea), Biserica de lemn din Săliştea (la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a), Biserica de lemn „Sf. Treime” din Valea Largă (1782) şi  Biserica de lemn din Ghirbom (1688).