Biserica de lemn din Plopiş

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este înscrisă pe lista monumentelor protejate de UNESCO!

• Este în comuna Şişeşti, satul Plopiş, judeţul Maramureş
• Construit în 1798
• Poartă Hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
• Deschis turiștilor 

Satul Plopiş este situat pe malul stâng al Văii Cavnicului şi este renumit, în special, pentru biserica sa de lemn, înscrisă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO…

 

• Cod monument Istoric: MM-II-m-A-04604
• Sărbătoare anuală: 8 noiembrie

Situat într-o zonă colinară de pe versantul sudic al munţilor Gutâi, satul oferă peisaje de un pitoresc aparte. Biserica poartă hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a fost ridicată în anul 1796, de o mână de săteni ai Plopişului, din bârne asamblate în sistem „Blockbau”.

Pe malul opus al Cavnicului se află satul Surdeşti, a cărui biserică de lemn (1766) se pare că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru biserica de lemn din Plopiş. Identitatea formelor şi a decorului a dus la concluzia că ambele biserici au fost ridicate de acelaşi meşter, Ioan Macarie.

În data de 12 noiembrie 1811, biserica este sfinţită, fapt dovedit de descoperirea unui document în piciorul prestolului, întocmit cu ocazia sfinţirii bisericii şi care spune astfel: „Sfinţindu-se acestă sfântă biserică în anul Domnului 1811, noiembrie 12 … Această biserică s-au făcut nouă de popa Damian.”

În momentul acela, existau 49 de familii, fapt dovedit prin descoperirea a 49 de monede, care au fost depuse de câte una din famiile din sat.

Biserica de lemn din Plopiş se diferenţiază de alte biserici din lemn prin înălţimea pereţilor, fiind un rezultat al interferenţei dintre tipul de biserici de lemn maramureşene şi tipul de biserici din lemn nord-transilvănene. Biserica are dimensiuni modeste, lungime de 17 m, lăţime de 7 m şi înălţime de 47 de m.

Este construită din lemn de stejar, pe o fundaţie de piatră, având un plan dreptunghiular, fiind aproape similar cu cel al bisericii de lemn din Surdeşti.  

Succesiunea încăperilor se face de la est spre vest. Biserica are absidă poligonală decroşată. Naosul, de formă aproape pătrată, este acoperit cu boltă, care în secţiune este trilobată, un element unic în arhitectura de lemn din Transilvania şi Maramureş şi care se continuă cu o absidă poligonală decroşată.

Pronaosul este de formă rectangulară, tăvănit şi pe ale cărui grinzi masive se înalţă turnul clopotniţă, străjuit de alte patru turnuri mai mici cu rol decorativ şi simbolic. Prezenţa acestora sugera existenţa unui Sfat al Bătrânilor cu drept de judecată.

Pictura interioară a bisericii este opera pictorului Ştefan Zugravul din Şişeşti şi a fost realizată în anul 1811. În prezent, se păstrează parţial pe bolta naosului. Se remarcă imaginea Sfintei Treimi, scene din Apocalipsă sau din Ciclul Patimilor, scene specifice iconografiei maramureşene. Tot acesta s-a ocupat de pictura tâmplei, a cafasului şi a unor icoane din biserică, cum ar fi cea de pe masa altarului.

Pridvorul are arcade festinate, pe stâlpi de lemn, pe latura de vest. Exteriorul este bogat decorat. Faţadele prezintă ferestre în acoladă, dispuse pe două niveluri, iar brâul de forma unui tor sau friza de arcade oarbe de sub streaşină scot în evidenţă, impresionanta compoziţie volumetrică, amintind de decorul arhitecturii romanice.
Acoperişul este unitar deasupra naosului şi pronaosului, iar în coamă, spre vest prezintă o terminaţie în jumătate de con.

În anul 1901, biserica trece printr-un proces de reparaţie, presupunându-se că atunci s.a ridicat şi tribuna. În anul 1961, mai trece printr-un proces de restaurare iniţiat şi îndeplinit de Direcţia Monumentelor Istorice. În anul 1981, pereţii sunt zugrăviţi cu var. Între anii 1990-1991, are loc ultima restaurare a bisericii, pe banii credincioşilor ortodicşi din parohie.