Biserica de lemn din Poiana

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un monument reprezentativ din Ialomiţa, ce se remarcă prin simplitate şi se impune prin vechime şi stilul aparte al construcţiei, având şi cea mai veche inscripţie funerară din judeţ.

Este în localitatea Poiana, Județul Ialomița
Construită în anul 1737
Poartă Hramurile„Sf. Nicolae” şi „Bunavestire”

Cod monument Istoric:IL-II-m-A-14075
Trasee amenajate: da/nu
Sărbătoare anuală: 6 Decembrie

Situată în localitatea Poiana, județul Ialomița, biserica de lemn datează din 1737 şi poartă hramul „Sf. Nicolae” şi „Bunavestire” -primit in anul 2000, cand a fost strămutată la Muzeul National al Agriculturii.

Istoria spune că a fost ctitorită de familia Târcă, pe o moşie moşnenească, iar pisania pusă deasupra intrării în biserică îi stă mărturie: „Cu vrerea tatălui, cu lucrarea fiului și săvârșirea sfântului duh s-au înălțat la Poiana de Jos această sfântă biserică cu hramul „Sfîntul Nicolae” la anul 1737. Ctitor boier Răducan Tarca cu familia(…)

Veche de 300 de ani, biserica a fost comandată la Vâlcea, moşnenii bogaţi din sat dorind că lăcaşul lor de cult să semene cu bisericile din Moldova şi Ţara Românească. În jurul anilor 1800, când satul Poiana a fost lovit de ape, lăcaşul de cult s-a inundat. Deși a fost mutat într-o zonă ferită de ape, în scurt timp a fost părăsit și scos din cult mai târziu, în jurul anului 1900.

Refăcută şi mutată la Poiana de Sus în 1979, biserica a fost strămutată la Slobozia în anul 2000, în parcul Muzeului Naţional al Agriculturii, fiind resfinţită în același an.

Un lăcaş foarte frumos, însă cu totul atipic pentru zona în care se află. Impresionează prin masivitatea materialului, prin forma arhaică a absidei nedecroşate cu muchii pe ax și prin bogate elemente de sculptură.

Tot atipic este şi sistemul de construcţie, tehnica folosită fiind surprinzătoare pentru Poiana: în timp ce colectivităţile din câmpie au avut biserici construite din nuiele împletite, prinse într-un cadru de furci înfipte în pământ, biserica de la Poiana are pereţii alcătuiţi din cinci „blăni” de stejar suprapuse orizontal şi îmbinate la capete în cheotori. Cioplirea şi îmbinarea „blănilor” s-a făcut cu barda şi cu securea.

Acoperișul, unic pentru întreg edificiul, este din șindrilă şi are formă paralelipipedică. În partea de vest a bisericii se află turnul-clopotniță așezat peste pridvorul deschis. Intrarea în biserică se face pe latura de vest, prin pridvor, continuându-se cu pronaosul, naosul şi altarul şi cu fereastra din Sfântul Altar dispusă în axul bisericii.

Se remarcă pridvorul, construit în stilul brâncovenesc, grinzile care îl leagă de stâlpi- sculptate artistic şi ornate sub forma unor acolade și brâul, în model de funie. Acesta din urmă plasează biserica de lemn din Poiana printre cele mai frumoase biserici istorice din Câmpia Română. Nu este terminat, iar conform legendei locale, motivul ar fi fost un conflict stârnit între moşnenii iuţi la mânie şi ctitorii lăcaşului.

După ce a fost adusă în Slobozia și recondiționată, Ion Nicodim (cunoscut ca pictorul pânzei întinse), a pictat bolta bisericuţei într-un mod aparte, cu elementele specifice ale Bărăganului, spicele de grâu, vița de vie şi vinul.

Pelerini din toate colţurile ţării au fost atraşi de povestea lăcaşului de cult şi de arhitectura deosebită şi atipică pentru Bărăgan și chiar dacă este un exponat muzeistic, are preot și parohie.