Biserica de lemn din Reghin

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este unul dintre locurile de credinţă unde te poţi reculege.

• Este în Reghin, Județ Mureş
• Datează din anul 1725
• Poartă Hramul Sfântul Nicolae
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Biserica de lemn din Reghin mai este cunoscută şi ca Biserica lui Petru Maior…

• Cod monument Istoric: MS-II-m-A-15774
• Trasee amenajate: nu
• Sărbătoare anuală:

Se spune că biserica ar fi fost adusă de negustorii macedonieni din Moldova cândva în anul 1725, şi ceea ce o făcea specială era faptul că nu era construită în formă de navă cum se obişnuia în acea vreme, ci sub formă de cruce.  De asemenea, biserica nu avea clopotniţă, însă a fost adăugată ulterior în anul 1971 de cărturarul Petru Maior, în acelaşi an fiind construit şi pridvorul. Biserica de lemn din Reghin, încă mai păstrează în formă intactă clopotele pe care se poate observa inscripţionat numele cărturarului Petru Maior.  

Biserica are o lungime de 15 m, lăţime de 6 m şi o înălţime de 14 m. De-a lungul timpului, a suferit mai multe  renovări, şi anume, în anii 1760, 1857, 1957 şi 1982. 

Biserica este construită în stil triconc, adică are trei abside în cinci laturi, şi anume absida altarului şi cele două abside laterale, care îi dau un aspect inedit, fiind o influenţă din zona Moldovei. Tehnica folosită în construirea bisericii consta în suprapunerea unor cununi de bârne orizontale, a căror îmbinare la colţurile din exterior ducea la formarea motivului de cozi de rândunică.

Adăugarea pridvorului a adus ca modificare alungirea spaţiului format din pronaos, naos şi altar. Biserica are ferestre de formă dreptunghiulară sau semicirculară de dimensiuni mici.

Pe partea de sud a bisericii se poate vedea un ancadrament decorat cu motive tradiţionale româneşti, cioplite în lemn, unde se afla vreche intrare în biserică care, odată cu adăugarea pridvorului, şi-a pierdut funcţionalitatea. Turnul bisericii prezintă o deschidere în arcade la nivelul clopotniţei.

Pictura din absida altarului a fost realizată în jurul anului 1791 de către „Toader zugravul” şi poartă amprenta stilului bizantin românesc cu influenţe puternice ale artei populare locale, în special a Şcolii de la Feisa, judeţul Alba. 

Catapeteasma a fost realizată în anul 1760, cu patru registre de icoane şi decorată cu motive sculptate care delimitează panourile frumos pictate.