Biserica de lemn din Sumurducu

 

Biserica de lemn din Sumurducu este un lăcaş de cult, declarat monument istoric al judeţului Cluj. Valoarea acestui lăcaş de cult este dată nu numai de vechimea sa, aceasta numărându-se printre cele mai vechi monumente ale judeţului Cluj, ci şi de stilul arhitectural. 

 

Biserica poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi a fost ctitorită în anul 1715, an inscripţionat în partea superioară a uşii de la intrare, care este o dovadă a măiestriei sculpturii în lemn, fiind bogat decorată cu motivul rozetei. 

 

Biserica a fost ridicată din bârne de stejar, îmbinate în coadă de rândunică şi cheotoare dreaptă în localitatea Berindu şi apoi mutată în cimitirul localităţii actuale, Sumurducu. Biserica are un plan dreptunghiular, cu trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Lăcaşul este prevăzut şi cu un pridvor deschis, similar unei case ţărăneşti, anexat pe latura de sud, unde se află şi intrarea. 

 

 

Pronaosul are o dimensiune de 2 m x 3,5 m şi este tăvănit, deasupra căruia se ridică turnul-clopotniţă, care atinge o înălţime de aproape 4 m. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu galerie deschisă, ce se termină cu o fleşă, cu o cruce în capăt. Naosul are o dimensiune de 3,76 m x 3,50 m şi este prevăzut cu o boltă semicirculară. Pronaosul este despărţit de naos printr-o deschizătură, continuă în partea inferioară şi discontinuă în partea superioară, pentru ca şi femeile să poată lua parte la slujbe. La interior, biserica nu este pictată, ci împodobită cu icoane şi ştergare.  

 

Acoperişul este din tablă şi acoperă şi pridvorul.