Biserica de lemn din Targu-Mures

De ce sa vezi acest obiectiv?

Deoarece este cea mai veche biserică ortodoxă românească din Târgu-Mureș (izvoarele nu pomenesc de alta), identificându-se cu arta veche românească și având o adevărată valoare turistică.

Este în Târgu-Mureș, Județul Mureș
Construită în anul 1793-1794
Poartă Hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”

Cod monument Istoric:MS-II-m-A-15496
Trasee amenajate: da/nu
Sărbătoare anuală: 8 Noiembrie

Biserica de lemn a oraşului Târgu Mureș a fost construită între anii 1793-1794, cu sprijinul comerciantului Hagi Stoian Constantin și a soției sale, conform pisaniei aflate în naos, în partea dreaptă a iconostasului. Înscrisă pe noua lista monumentelor istorice, biserica face parte din cele 70 de biserici de lemn care au mai rămas în județul Mureș. Istoria relatează că, după ce au rămas fără biserica ce fusese dată uniților în anul 1761, credincioșii ortodocși din Târgu Mureș au fost nevoiți ca timp de 32 de ani să meargă până în Sâncraiu de Mureș pentru a participa la slujbele religioase.

Ortodocşii şi greco-catolicii sunt nevoiţi astfel să îşi construiască biserici separate, căci o parte din aceștia se unesc cu Biserica Catolică, o parte rămânând la cultul ortodox. Astfel, în aceeaşi perioadă, sunt ridicate două biserici, diferite ca arhitectură și influențe. Chiar dacă nu se impune prin volumul materialului folosit la construcție și prin dimensiuni, biserica ortodoxă se evidențiază prin stilul arhitectural, și prin îmbinarea armonioasă a tradiției rurale cu influențele barocului. Lucrările sunt finalizate în anul 1814, an în care este pictat și interiorul.

Deși a fost renovată de mai multe ori, biserica și-a păstrat înfățișarea inițială, moştenind vechiul tip al bisericilor de lemn ale românilor. Realizată potrivit tehnicii populare, cu bârnele încheiate prin cheutori în „coadă de rândunică”, biserica se caracterizează printr-un plan dreptunghiular simplu, cu absida pentagonală și cu acoperiș de șindrilă, principalul element compozițional fiind turnul-clopotniță.

Interiorul bisericii nu a scăpat de modifări, astfel că peretele dintre naos și pronaos a ajuns să fie mai mult simbolic. Alte schimbări aduse au fost construirea corului deasupra pronaosului. În ceea ce priveşte bolta naosului, aceasta este de formă semicilindrică şi puţin decorată. Deasupra altarului se poate observa o semicupolă alcătuită din fâșii curbe. Se ştie că pereţii altarului şi tâmpla au fost pictate de doi zugravi, popa Nicolae – fiul lui Iacov și Ban Vasilie – unul dintre cei mai apropiați discipoli. Dintre scenele pictate se pot distinge: scene din viața lui Isus Hristos, Buna Vestire sau Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Un lucru inedit al acestei biserici este că adăposteşte o mică încăpere cu rol expoziţional, care a fost creată prin închiderea pridvorului ce se află sub turnul clopotniță şi care prezintă aspecte din viața parohiei precum și din viața poetului Mihai Eminescu. În vara anului 1866, la 16 ani, poetul a oprit aici în drumul său către Blaj, fiind găzduit peste noapte de către protopopul Partenie Trombițaș, tocmai în pridvor. Se pare că peisajul nocturn l-a impresionat profund pe marele poet: „clopotul cel dogit gemea bolnav în turn şi toaca se izbea de stâlpii clopotniţei…”.

Deși modestă în dimensiuni, biserica surprinde și azi prin simplitate și frumusețe, având aerul unei case țărănești, primitoare. Credincioșii și localnicii consideră că lăcașul are o valoare extraordinară, nu numai pentru că este monument istoric cu valoare artistică, ci și pentru că are foarte mult har. Poate și datorită spațiului restrâns, ce dă senzația apropierii distanței dintre ei și Dumnezeu.