Biserica de lemn din Tg. Mureș

Unul din cele mai valoroase obiective turistice al orașului Tg. Mureș este Biserica de lemn „Sfântul Arhanghel Mihail”, cel mai vechi lăcaș de cult al orașului. Istoria sa începe în anul 1793, însă finalizarea construcției are loc în anul 1814, odată cu pictarea interioară a bisericii. 

 

Biserica are ca și ctitori un grup de credincioși, care s-au hotărât să pună mână la mână pentru a ridica o biserică, timp de 32 de ani mergând în Sâncraiu de Mureș pentru a participa la slujbele relogioase, vechiul edificiu de cult fiind dat uniților în anul 1761. Pisania aflată în naos, în partea dreaptă a altarului spune astfel: “S-au cumpărat acest loc de bisearică de dumnealor jupănu Stoian Hagi Costandin cu soţia sa Siriana au făcut şi bisearica din temelie au zurgăvit oltariu şi fruntariu cu iconele de înpreună sănt ctitori Gherog Laslo, Stoian Ienachie, Sabo Radu, Moldovean Ianuş, Bucură Demeter, Sabo Demeter, Cadar Demeter fiind preot paroh şi protopop eparhii Vasi(l)e Pantea, zugrav popa Nicolae, Ban Vasilie, Ano 1814”. Aceștia achiziționează în anul 1793 terenul pentru ridicarea bisericii contra sumei de 550 de florini de la Maria Ilyes.

 

 

Biserica este de dimensiuni medii, cu un plan dreptunghiular și absidă poligonală nedecroșată, cu cinci laturi. Interiorul este împărțit în patru încăperi: pridvor acoperit, pronaos, naos și altar. Inițial biserica avea pridvor deschis, care ulterior a fost închis și transformat într-un spațiu expozițional, unde au fost expuse documente ce prezintă aspecte din viața parohiei și a binecunoscutului poet Mihai Eminescu, care a petrecut o noapte în incinta pridvorului acoperit, pe când avea 16 ani. 

 

Intrarea în biserică se face prin latura de vest, unde se găsește și pridvorul acoperit, deasupra căruia se ridică și turnul clopotniță, realizat în stil baroc. Turnul are bază patrulateră prevăzut cu ferestre pe fiecare latură și cu acoperiș ce se termină cu două sfere în formă de bulb. Pridvorul este separat de pronaos printr-un perete de lemn. Naosul este acoperit de o boltă semicilindrică, iar altarul de o semicupolă. Iconostasul, care desparte naosul de altar prezintă patru registre verticale: primul este alcătuit din ușile împărătești și patru icoane cu Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Isus și Arhanghelul Mihail, al doilea prezintă scene diferite din viața lui Isus și a Fecioarei Maria, al treilea înfățișează pe cei 12 apostoli, iar ultimul reprezintă un coronament  alcătuit din diferite motive vegetale. 

 

Pereții altarului și tâmpla au fost pictați de zugravii Popa Nicolae şi Bon Vasile, ale căror nume sunt menționate în pisanie, aparținători ai școlii de pictură de la Feisa, județul Alba, care folosesc elemente ale stilului bizantin, interpretate în maniera școlilor locale românești, însă acest stil original, acordă valoare picturii.