Biserica de lemn din Vălari

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este unică în ţară prin arhitectura sacrală de lemn!

• Este în Vălari, comuna Topliţa, Județ Hunedoara
• Construit în sec. XVIII
• Poartă Hramul „Sfântul Nicolae”
• Deschis turiștilor.  

Situată într-o zonă pitorească, Biserica de lemn din Vălari rezistă încă trecerii vremii…

 

• Cod monument Istoric: HD-II-m-A-03472
• Trasee amenajate:
• Condiții de vizitare: tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: 6 decembrie

Tehnica de construcţie, cu stâlpi prinşi în tălpi şi grinzi de stejar şi cu fundătură din scânduri de brad bătută pe interior. Din anul 1936, biserica de lemn nu a mai fost folosită ca parohie. Alte biserici ridicate în acelaşi fel au existat în satul Topliţa până în anul 1932 şi în satul Hăşdat până în anul 1938, în locul acestora fiind construite ale biserici.  

În anul 2000, biserica de lemn din Vălari a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice sub codul HD-II-m-A-03472.

Biserica are un plan dreptunghiular, specific bisericilor de lemn de la ţară şi de dimeniuni foarte mici, aproximativ 3,6 x 8,4 m. Un portal frumos decorat, separă tinda femeilor de biserica bărbaţilor. Biserica are o capacitate de a adăposti în jur de 80 de persoane. Interiorul bisericii este luminat de ferestre de dimensiuni mici, amplasate astfel: una în axul tindei, una în navă şi trei la altar. Nava este boltită cu scânduri şi întărită cu arc dublu. Turnul bisericii se înalţă pe tălpi, peste tinda femeilor, şi este înalt şi îngust, terminându-se cu un foişor şi un coif cu bază rotundă. Crucile peste turn şi altar sunt din lemn.

Biserica de lemn este realizată într-o tehnică similară bisericilor de lemn „în căţei” din Banat, o tehnică des utilizată în ridicarea caselor din lemn, însă mai rar la bisericile de lemn. În cazul bisericii de lemn din Vălari, tehnica folosită este mai simplă, şi anume stâlpii nu sunt dăltuiţi pe părţile lor laterale, iar dulapii sunt fixaţi cu cuie de fierar în dosul stâlpilor. Pe pereţii interiori ai bisericii sunt scrijeliţi diverşi ani, precum şi însemnări şi desene, precum şerpi, balauri, în cărbune. Astfel că pe peretele vestic al bisericii este scrijelit anul 1733, iar pe peretele nord-estic al altarului este scrijelit anul 1736 şi anul 1812 scris cu cărbune. Nu există documente în care să apară menţionată data exactă a ridicării bisericii.

Tradiţia orală susţine că ar fi fost ridicată cu mai bine de două secole în urmă în Poiana Răchiţelii, unde după ce a fost folosită timp de un secol, a fost transferată în Vălari. Conform cercetărilor efectuate de Ioana Cristache-Panait, cercetor al bisericilor de lemn din Transilvania, biserica ar data din sec. al XVI-lea, datorită caracterului arhaic al tehnicii de construcţie. În lipsa unor însemnări legate de mutarea bisericii din Poieniţa Tomii, cercetătoarea înclină să susţină că biserica ar fi fost ridicată de sătenii din Vălari. Pe lista monumentelor istorice figurează că datează din sec. al XVII-lea.

În cimitirul bisericii se găsec două cruci vechi de lemn pe care încă se mai pot observa câteva urme de cioplitură decorativă, realizate de meşterul Aurel din Poieniţa Tomii, ale cărui lucrări, crucile de casă sau de mormânt, mai pot fi găsite în curţile gospodăriilor din sat.

Biserica a trecut prin câteva restaurări, care au constat în înlocuirea tălponilor construcţiei şi renovarea draniţei de pe turn şi biserică, care a avut loc în urmă cu 30 de ani.