Biserica de lemn din Videle Cartojanca

Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca este un lăcaş de cult, declarat monument istoric, ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica a fost ridicată în anul 1819 şi este o ctitorie de moşneni, în acest sens stând mărturie pisania scrisă în alfabetul chirilic, din care nu se mai pot descifra decât câteva fragmente de la capătul celui de-al doilea şi al treilea rând, De asemenea, în interiorul bisericii, în proscomidie, pe perete, s-a păstrat un pomelnic în care sunt menţionaţi câteva nume de ctitori, „titori Ion erei, Manda eri[ța], To[a]der, Nico[l]ai, Ion, Rada”. 

 

 

Aceste nume apar şi pe crucea de piatră din faţa bisericii alături de altele, „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu îndămnarea Duhului Sf[â]nt ridicatusau această sfăntă cruce în hramul sf[i]nt[ii] Cuv[ioa]s[ii] Paraschivi[i] de robul lui Dumnez[ău] er[ei] Ion pomi[lui] Go[spo]di Manda ereița, Anca, Constandin, Toma, Maria, Ifrim, Stanca, Preda i Tudor, Rada i Anca.”, pe latura dreaptă: „1819 Această cruce e a pop[ii] Ion sin Toader boegiu zet Ion Coșoi, și sau scris de Tudor Dal 1 av[gu]st 1819”, pe latura stângă: „Vlada, Stana, Ana, Toader, Nicolai, Chiliuță, Radu, … Maria …”. Se pare că preotul Ion şi preoteasa Manda au jucat un rol important în istoria acestei biserici, fiind menţionaţi şi pe o icoană a bisericii ce datează din anul 1830.  

 

Istoria acestei biserici este una zbuciumată, fiind înlocuită în anul 1883, părăsită după cutremurul din 1940, până în acest an funcţionând ca şi capelă de cimitir. Până în anul 1977, când a avut loc marele cutremur, biserica era „îmbracată” la exterior cu un perete de zid pictat cu icoane, din care astăzi mai există doar fragmente la intrare şi inconostas. Nu se cunoaşte când anume a fost realizat acest lucru, însă se presupune că ar fi fost înainte de anul 1883, când funcţia de biserică parohială a fost preluată de o biserică de zid. Tot în cadrul acestei etape, a fost adăugat şi un pridvor cu patru stâlpi de zidărie, iar peretele dintre pronaos şi naos a fost înlocuit cu unul de zid. 

 

 

În anul 1977, biserica este afectată de cutremur, iar în anul 2005 de inundaţiile din zonă. Între anii 2007-2008, biserica trece printr-un proces complet de restaurare, aflându-se într-o stare avansată de degradare, prin care s-a dorit aducerea la aspectul original al bisericii, însă nu s-a respectat în totalitate planul original. Astfel că, pridvorul cu stâlpi de zidărie a fost înlocuit cu un pridvor cu patru stâlpi de lemn sculptaţi, iar intrarea nu are ancadramentul superior.  

 

Biserica este de dimensiuni modeste şi are un plan dreptunghiular. Interiorul este împărţit în pronaos, naos şi altar poligonal, în cinci laturi. Pronaosul este mai mic decât naosul, fiind despărţit de acesta printr-un perete de lemn, continuu în partea inferioară şi discontinuă în partea superioară. Altarul are pe latura de nord o nişă de dimensiuni mici pentru proscomidie.  

 

În faţa bisericii se află una dintre cele mai frumoase cruci de piatră din Teleorman, care datează de la ridicarea bisericii, 1819.