Biserica Franciscană din Cluj

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este unul din cele mai vechi şi reprezentative lăcaşuri de cult din Cluj!

• Este în Cluj-Napoca, Județ Cluj
• Construit între anii 1260-1290
• Poartă Hramul „Maria Zăpezii”
• Deschis turiștilor.

Biserica Franciscană din Cluj a fost ridicată în perioada 1260-1290, pe locul unei vechi biserici ridicată în sec. XI-XII, care a fost distrusă în timpul marii invazii a tătarilor din 1241…

• Cod monument Istoric: CJ-II-m-A-07305.01
• Trasee amenajate: nu
• Sărbătoare anuală: 5 august

Această biserică a fost prima biserică romano-catolică din Cluj. La început, Biserica Franciscană era doar o parohie mică, dată în folosinţă călugărilor romano-catoloci în 1390. În anul 1442, dominicanii au început să se ocupe de dezvoltarea ei, astfel că biserica a fost lărgită, iar lângă a fost ridicată o mănăstire, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara.

Începând cu luna martie 1556 clădirea mănăstirii nu va mai fi folosită în scop religios, consecinţă a alungării ordinelor religioase catolice de către protestanţi, şi până în anul 1557 a fost locuită de regina Ungariei, Izabella. După acest an, clădirea a fost transformată în şcoală. Din anul 1568, şcoala va fi unitariană. Principele Gabriel Báthory doreşte ca edificiul să fie donat cultului reformat-calvin, astfel că în anul 1609 clădirea nu mai aparţine cultului Unitarian.

În anul 1693, odată cu restaurarea dominaţiei Casei de Habsburg, biserica şi mănăstirea sunt retrocedate Bisericii Romane-Catolice şi vor fi folosite de iezuiţi. Aceştia vor înfiinţa în clădire propria lor şcoală, care va funcţiona până în anul 1725, când au terminat ridicarea propriului colegiu (Convictus Nobilium din Cluj) şi a propriei biserici (Biserica Universităţii din Cluj).

În anul 1728, franciscanii, reîntorşi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii părăsite de iezuiţi. Lucrările au constat în construirea turnului din faţada vestică în stil baroc şi refacerea interiorului prin crearea de bolţi tot în stil baroc, de care s-a ocupat meşterul Konrad Hammer în anul 1728 şi între anii 1734-1745.

Altarul baroc al iezuiţilor a fost transferat în Biserica Franciscană din Mediaş, unde a rămas până şi în prezent. Mănăstirea deţinea la un moment dat o renumită bibliotecă a franciscanilor, ce depăşea peste 1000 de volume. Între anii 1906-1948, în mănăstire a funcţionat tipografia „Sfântul Bonaventura”, unde se tipăreau reviste cu tematică religioasă. Biserica poartă hramul „Maria Zăpezii” şi se sărbătoreşte pe 5 august, data sfinţirii Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma.

Clădirea a trecut prin câteva restaurări între anii 1976-1978 şi 1980-1986. În anul 1949, lăcaşul a devenit biserică parohială. În anul 1990 a devenit din nou biserică de mănăstire. După ce autorităţile comuniste au desfiinţat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a fost folosit de „Şcoala de Muzică” care a devenit „Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”.