Biserica Ortodoxa Sfanta Treime

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este primul lăcaş de cult construit în municipiul Oradea în urma eliberării de sub ocupaţia turcească, împlinind mai mult de trei secole de existenţă.

• Este în Oradea, Județ Bihor
• Construit în 1693-1722
• Poartă Hramul „Sfânta Treime”
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

• Cod monument Istoric: BH-II-m-A-01066
• Condiții de vizitare: deschis turiștilor tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: Dată flexibilă – A doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, respectiv în Lunea Rusaliilor.

Biserica Ortodoxă „Sfânta Treime” din Oradea a fost construită între 1693-1722 în cartierul Olosig, cu o minunată arhitectura. Iniţial, a fost de rit romano-catolic şi se numea „Sfânta Brigitta”. Construcţia primară a fost supravegheată de episcopul Benkovics Ágoston, iar fondurile au provenit de la biserica romano-catolică. Importanţa edificiului este cu atât mai mare cu cât acesta este prima biserică construită în municipiu după eliberarea de sub ocupaţia turcească (1692).

Construită iniţial în 1693, biserica a fost refăcută după un incendiu din 1703. Actuala formă, cu un turn de lemn în partea superioară, datează din 1722, când biserica a intrat sub guvernarea bisericii greco-catolice. Aşadar, lăcaşul a găzduit, pe rând, trei culte: romano-catolic, greco-catolic şi ortodox, fiecare punându-şi amprenta asupra dinamicii spaţiului interior. Din 1945, biserica aparţine comunităţii ortodoxe.

După multiple renovări şi modificări ale aspectului iniţial, baroc, astăzi bisericii îi poate fi atribuită un stil eclectic, fără artificii stilistice deosebite, dar totodată de o frumuseţe originală. Barocul este prezent prin acoladele din frontonul adăugat în primul sfert al secolului al XX-lea, realizate din curbe şi contracurbe, conferind monumentalitate edificiului. Forma bulbiformă a coifului turnului de lemn este cea iniţială, realizată în stilul barocului provincial târziu. Structura lăcaşului este una simplă, de tip navă, cu altar pentagonal. Nu are o înălţime mare, în partea superioară terminându-se printr-un turnuleţ de lemn.

Realizată între anii 1982-1985, pictura interioară este tipică tehnicii tradiţionale a frescei, de foarte bună calitate. Deşi de mici dimensiuni, edificiul are o istorie fascinantă şi tumultoasa, acesta fiind înscris pe Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii şi Cultelor.