Biserica romano-catolica din Beltiug

De ce sa vezi acest obiectiv?

Aflată pe lista monumentelor istorice, biserica Sf.Ladislau este unul dintre cele mai vechi edificii ale orașului, remarcându-se prin înfăţişarea grandioasă, prin arhitectură, dar şi prin alte elemente distinctive.

Este în Beltiug, Județul Satu-Mare
Construit în anul 1482
Poartă Hramul Sf.Ladislau

Cod monument Istoric:SM-II-m-B-05265
Trasee amenajate: da/nu

Ctitorul bisericii este voievodul Bartolomeu Dragffy, care a ridicat lăcaşul în cinstea Sfântului Ladislau. Acelaşi voievod care a ridicat şi biserica din Ardud, în acelaşi an, căci şi această localitate era tot în posesia Drágffyeştilor.

Edificiul devine în secolul al XVI lea protestant, ca și celelalte biserici din zonă. După 1597, este resfințit ca biserică catolică purtând hramul Sf. Ladislau.

Data de 6 septembrie 1862 este și ea importantă, căci are loc un incendiu în timpul căruia atât localitatea, cât şi biserica din Beltiug sunt arse, reconstrucţia bisericii făcându-se totuși la scurt timp după eveniment.

În secolul al XVII-lea biserica redevine calvină, însă după ce localitatea este colonizată cu șvabi, ea trece la cultul romano-catolic.

În secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele gotice ale ferestrelor sudice, biserica medievală fiind împrejmuită cu un gard de înălţime redusă, căruia i s-au atașat ulterior reprezentări ale staţiilor calvariei.

Din punct de vedere architectural, stilul gotic îşi pune amprenta şi aduce în prim plan elemente din cadrul acestuia. Astfel, se remarcă în primul rând, la ornamentatiile ferestrelor orgivale, în partea superioară a acestora. Poarta principală este realizată tot în stil gotic, având în partea superioară o friză arcuită.

Din secolul al XX lea, biserica se înnoiește cu o nava în partea de nord, iar spre sud un alt sanctuar.

Altarul bisericii este realizat în stilul neogotic avându-l în centru pe Sf. Ladislau, alături de alți sfinți ai bisericii: Sf. Ştefan, Sf. Emeric, Sf. Adalbert și Sf. Gerard.

De ştiut că în 1597 a fost înmormantat în această biserică ultimul descendent al familiei Prepostvary , al cărui gisant putea fi încă văzut înainte de incendiul din 1862, când partea superioară a fost spartă.