Biserica Sfântul Gheorghe Nou

• Este în Bucureşti, Județ Bucureşti
• Construit în 1705
• Are patru hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie), Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), Sfinţii Martiri Brâncoveni, împreună cu sfetnicul Ianache (16 august) şi Sfânta Cuvioasa Parascheva (14 octombrie).
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Biserica Sfântul Gheorghe Nou este ultima ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi singura sa ctitorie care s-a păstrat pâna astăzi în Bucureşti…

• Cod monument Istoric: B-II-m-A-18225
• Trasee amenajate: nu

Situată la kilometrul 0 al României, biserica Sfântul Gheorghe Nou este un loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi, aici aflându-se mormântul lui Constantin Brancoveanu, moaştele Sfântului Nicolae sau icoane făcătoare de minuni, cum ar fi icoana Sfintei Parascheva. Această icoana a aparţinut bisericii Sfânta Vineri, demolată de regimul comunist. Icoana este cunoscută pentru minunile înfăptuite încă din cele mai vechi timpuri.

De asemenea, este cunoscută şi sub numele de Biserica Sfânta Vineri, deoarece a preluat o parte din obiectele aflate în biserica Sfânta Vineri Herasca. Acest lăcaş a fost demolat în anul 1987, în timpul regimului comunist.

Una dintre cele mai vechi mărturii despre această sfântă biserică este cea a francezului Pierre Lescalopier, care, în anul 1574 consemnează existenţa Bisericii Sfântul Gheorghe, la trecerea lui prin Bucureşti. Vechea biserică, anterioară celei consemnate, construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu, era însă mult mai veche.

În prima jumătate a secolului al XVI-lea, biserica a trebuit să fie rezidită, din cauza stării de ruină în care ajunsese. Potrivit cronicarului Radu Greceanu, noua biserică a fost zidită de Dobruş Banul. După anul 1625, la îndemnul patriarhului Dositei al Ierusalimului, un dregător înstărit al Porţii otomane, Panaiotis Nikusios Mamona, a refăcut biserica după modelul bisericii de pe dealul Stenimachos, din insula Halki. Acesta construieşte în jurul bisericii şi o serie de clădiri anexe. Apoi, în timpul domniei lui Antonie Voda (1669-1672), biserica era deja închinată Sfântului Mormânt, din Ierusalim.

Potrivit cronicarului Radu Greceanu, în cel de-al şaptesprezecelea an de domnie, Sfântul voievod Constantin Brancoveanu a refăcut-o, din temelie, precum se vede până astăzi.

Mai apoi, între anii 1696-1698, au fost construite casele egumeneşti, paraclisul şi palatul patriarhal, folosit de către patriarhii Ierusalimului, atunci când se aflau în Bucureşti, precum şi numeroase alte edificii.

La stăruinţa patriarhului Dositei al Ierusalimului, în anul 1705, s-a purces la ridicarea noii biserici. Astfel, în anul 1707, biserica era deja zugravită în frescă şi înzestrată cu nenumărate odoare şi mobilier bisericesc de mare pret, precum şi cu multe moşii.

În ziua de 29 iunie 1707 a avut loc sfintirea noii biserici. Sfântul Constantin Brâncoveanu, împreună cu familia sa şi cu boierii cei mai de seamă, au participat la slujba condusă de mitropolitul Ţării Româneşti, însoţit de toti arhiereii şi egumenii, precum şi de patriarhii Hrisant al Ierusalimului şi Gherasim al Alexandrie.
S-au săvârşit numeroase săpături arheologice şi studii amănunţite, în arhivele ţării pentru ca biserica să fie readusă cat mai aproape de înfăţişarea ei iniţială. Până în data de 1 ianuarie 1978, când lucrările au fost preluate de Arhiepiscopia Bucurestilor, prin purtarea de grijă a patriarhului Iustin Moisescu, bisericii i se reparaseră decât pridvorul şi pronaosul. Astăzi, în faţa bisericii, pe un soclu monumental, se află statuia Sfântului Constantin Brâncoveanu, realizată de sculptorul Oscar Han.