Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este una dintre lăcaşurile valoroase de cult din Moldova!

• Este în Dorohoi, Județ Botoşani
• Construit în 1495
• Poartă Hramul „Sfântul Nicolae”
• Deschis turiştilor

 Biserica Domnească din Dorohoi se află pe malul râului Jijia, în oraşul Dorohoi, oraş atestat documentar încă din anul 1407, 6 octombrie..

• Cod monument Istoric: BT-II-a-A-01984
• Trasee amenajate: nu
• Sărbătoare anuală: 6 decembrie

Poartă hramul „Sfântul Nicolae” şi a fost ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare în anul 1495 şi sfinţită în data de 18 octombrie, al aceluiaşi an. Deşi, între anii 1896-1921, biserica a trecut prin mai multe etape de restaurare, îşi păstrează forma iniţială. Şi interiorul bisericii a rămas intact, adăpostind o pictură deosebit de valoroasă, realizată între anii 1522-1525, în timpul lui Ştefăniţă Vodă, care se mai păstrează într-o oarecare măsură şi în ziua de azi.

Pe pisania bisericii, scrisă în limba slavonă şi aşezată în partea dreaptă a uşii de la intrare, se pot citi următoarele: „Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram intru numele celui intre sfinti, parintele nostru, arhiereul si facatorul de minuni Nicolae; si s-a savarsit in anul 7003 (1495), luna octombrie, 18, iar al domniei lui al 39-lea curgator.”

Este o biserică de dimensiuni mari, cu un plan triconc şi turlă deasupra naosului, element caracteristic stilului moldovenesc al vremii, care se sprijină pe două baze, una de formă octogonală, şi una de formă stelată. Împarte acoperişul bisericii în două culmi, una mai lungă peste pronaos şi una mai scurtă peste Sfântul Altar

Zidurile bisericii sunt originale şi sunt construite din gresie cioplită de culoare cenuşie, ale căror colţuri şi contraforturi sunt întărite cu piatră de talie. Partea superioară a bisericii este frumos decorată cu discuri din ceramică smălţuită şi colorată. Faţadele bisericii sunt decorate cu arcade oarbe, firide şi ocniţe.  

Pentru a intra în biserică se trece printr-un portal în formă de arc frânt. Deasupra uşii se află o firidă în care se găseşte icoana hramului. S-a descoperit, că la origine, uşa de la intrare se găsea în peretele vestic, şi nu în peretele sudic, cum se află astăzi.

Un zid de piatră, cu o uşă îngustă, desparte pornaosul de naos, ceea ce face ca această biserică să fie singura dintre bisericile domneşti de Curte, care încă mai păstrează acest zid despărţitor. Pe peretele vestic, al naosului, dar şi pe cel sudic se găseşte tabloul votiv, în care sunt înfăţişati Sfântul Voievod Ştefan, Doamna Maria, Bogdan, Ştefan cel tânăr şi fratele său, Petru. Sfântul Altar este mărginit de o parte şi de alta de cămările pentru Proscomidiar şi Diaconicon, fiecare având o fereastră mică, îndreptată spre răsărit.

În anul 1795, este refăcută catapeteasma bisericii, iar în anul 1871 este construită clopotniţa actuală. Până în anul 1890, curtea din jurul bisericii a servit drept cimitir. În toamna anului 2003, biserica trece printr-un proces de restaurare şi reconsolidare, care constă în consolidarea temeliei, a turlei şi a părţii superioare a bisericii, finalizarea structurii din lemn a acoperişului, refacerea tencuielilor exterioare,  a soclului bisericii şi a canalelor de ventilaţie.