Catedrala Episcopala Sf. Alexandru

Este in Alexandria, Judet Teleorman
Construit intre anii 1869-1898
Poarta Hramul Sfantul Alexandru

Alexandrenii si-au dorit, inca de la intemeierea orasului, in 1834, propria lor biserica; in graba, si-au construit o biserica de lemn, in 1836; aceasta nu corespundea insa pretentiei locuitorilor orasului, de aceea au pus temelia unei biserici de zid, cu hramul „Sfantul Alexandru”….

N-au reusit sa o ridice asa cum si-ar fi dorit-o, din motive banesti; nemultumiti de stadiul bisericii, in 1864 alexandrenii pornesc o actiune pentru recladirea bisericii; lucrarile constructiei au fost incepute si reluate succesiv in anii 1869, 1871, 1883 si 1894, fiind finalizate in 1898.

Catedrala impresiona prin sobrietatea ei arhitecturala, dar si prin impunatoarea sa marime: 42 de metri lungime, 26 de metri latime, inaltimea ei maxima de la turla cea mare fiind de 45 metri; masiva, dar frumos proportionata, ea se prezinta sub forma de cruce in interior si nava in exterior, avand la intrare o frumoasa tinda strajuita de coloane lucrate in stil corintian. Deasupra pronaosului sunt doua turle, unde se afla clopotele si ceasurile. In 1897 s-a cumparat frumosul policandru lucrat la Viena de firma Hans Hertzog din Bucuresti. Catapeteasma, o adevarata lucrare de arta, in stil neogotic, inalta de 10 metri, este tot acum asezata, ca si stranele. In 1898 se pune pardoseala din marmura mozaicata. Pictura a fost realizata de pictorii Constantin Pascaly, Stefan Luchian si Constantin Artachino.

Biserica a cunoscut unele reparatii, respectiv in 1932 (cand tabla de pe acoperis a fost inlocuita cu foi de arama), in 1940 (cand este refacuta turla si este repictata de Constantin Artachino), intre 1975-1979 (cand este spalata pictura si sunt adaugate picturi noi). Printre actiunile legate de implinirea in 1994, a 160 de ani de la fondarea orasului Alexandria, a fost prevazuta si aducerea, la Catedrala ” Sfantul Alexandru”, a osemintelor, de la biserica „Ghica-Tei” din Bucuresti si a frumosului si monumentalului sarcofag, de la Muzeul Militar National din Bucuresti, ale aceluia care a fost Alexandru Dimitrie Ghica, domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1834-1842.

Motivarea acestui gest este pe deplin justificata, in primul rand, intrucat fara domnescul si hotaratul sau sprijin orasul Alexandria n-ar fi avut sansa intemeierii. In anul 1996, biserica-catedrala „Sfantul Alexandru” a devenit catedrala domneasca si episcopala, ca urmare si a infiintarii Episcopiei Alexandriei si Teleormanului cu resedinta la Alexandria.

Catedrala detine cateva carti rare si vechi, intre care: „Evanghelie” (Sibiu, 1806, cu note manuscrise), „Evanghelie” (Sibiu,1810), „Octoih” (Sibiu,1811), „Apostol” (1814), „Tipicon” (1816), „Antologhion” (1827 si 1831, publicat de Macarie Ieromonahul), „Cazanie” (Buzau,1831), „Mineele anului” (Neamt,1831), „Molitfelnic” (Buzau,1832), „Liturghier” (Bucuresti,1833), „Penticostarion” (Iasi,1834), „Ceaslov” (Iasi,1835), „Evanghelie” (Buzau,1837), „Agheasmatar” (Buzau,1845), „Priveghiu” (Bucuresti,1848), „Ceaslov” (Bucuresti 1854), „Octoih” (Bucuresti,1856), „Psaltire” (Bucuresti,1856), „Liturghier” (Bucuresti,1862), „Evanghelie” (1864, imbracata in argint si catifea). De asemenea a detinut si un manuscris reprezentand „Cantarile Sfintei Liturghii”, ale Vecerniei si Utreniei, scris in 1863 de Alexandru Hristescu din Bucuresti, ucenic al lui Neofit Scriban. Manuscrisul este scris cu cerneala rosie si are 344 de pagini, cuprinzand si cateva poezii care circulau in epoca, intre ele si una inchinata domnitorului Alexandru Ioan Cuza.