- Este în comuna Ceraşu, pe dealul „La Ciuga”, Județul Prahova.
- Construită pe urmele unei cetăţi de lemn (sfârşitul sec VI şi începutul sec IX), suprapusă cu o alta (sfârşitul sec IX şi începutul sec. X), peste care ar fi o a treia cetate ridicată din piatră, refacută de către cavalerii teutoni sub numele de Cetatea Tabla Buţii în secolul al XIII-lea, ulterior distrusă de către invazia mongolă în 1241.
- Deschisă turiștilor fără taxă de vizitare.
- Cod monument Istoric: PH-I-s-A-16210
- Trasee amenajate: da
Cetatea medievală de la Slon te va suprinde prin construcţia ei „în ramă”. Cetatea medievală de la Slon se află pe un platou, la nord-vest de satul cu acelaşi nume, într-un punct numit „La Ciugă”. Începînd cu anul 1960, aici au fost identificate vestigiile unor fortificaţii succesive, ultima cunoscută drept Cetatea Tabla Buţii şi distrusă de către invazia mongolă în 1241.
Faza cea mai veche este reprezentată de resturile incendiate ale unei fortificaţii cu un plan patrulater alungit şi o suprafaţă de aproximativ 700 mp, alcătuită dintr-o palisadă construită din trunchiuri de lemn înfipte în pământ, printre care au fost intercalate trunchiuri mai subţiri dispuse în poziţie orizontală (datată sfârşitul secolului al VIII-lea şi începutul secolului al IX-lea).
Acesteia i se succede, aproape în acelaşi loc, o altă fortificaţie construită din cărămizi legate cu mortar, pe un plan trapezoidal, cu turnuri semicirculare la colţuri şi un turn la intrare, ridicată la mijlocul secolului al IX-lea.
Ulterior peste fortificaţia din cărămidă a fost ridicată o incintă din blocuri din piatră ecarisată, cu fundaţii adânci amplasate pe un pat de mortar, cu un plan asemănător celor anterioare şi care datează din a doua jumătate a secolului al IX-lea şi primele decenii ale secolului al X-lea.
Primele cercetări efectuate în zonă au demonstrat că platoul pe care a fost ridicată fortificaţia a fost nivelat, iar piatra a fost aşezată în interiorul cetăţii, obţinîndu-se astfel, un soi de „pavaj”. Fortificaţia era protejată pe laturile dinspre nord, est şi vest de pantele muntelui, singura zonă mai expusă fiind cea dinspre sud, care, însă, beneficia de un sistem de fortificare ce urma să protejeze intrarea.
Cetatea din lemn a fost identificată în urma cercetărilor dintre anii 1972, 1974 şi 1976 prin studierea unor suprafeţe de pământ puternic arse, situate în interiorul fortificaţiilor de cărămidă şi piatră. Structura acesteia este de tip palisadă şi dimensiuni reduse faţă de cetăţile care i s-au succedat.
Fortificaţia din cărămidă (a doua etapă constructivă de la Slon, punctul „La Ciucă”) are formă trapezoidală şi urmăreşte configuraţia terenului. Zidul era construit din cărămizi cu diverse dimensiuni, iar ca liant a fost utilizat un mortar amestecat cu cărămizi pisate.
Cetatea de cărămidă prezenta caracteristici specifice zidăriei de tip bizantin, iar ca destinaţie, construcţia a fost interpretată ca fiind fundaţia unui post de observaţie. Ar fi putut servi şi ca o clădire cu funcţie administrativă, de vreme ce nu s-au descoperit alte construcţii în interiorul fortificaţiei.
A treia etapă constructivă de la Slon este reprezentată de fortificaţia ridicată în piatră de carieră, blocuri de calcar ce ar fi putut fi aduse din zona localităţii Măgurele (Prahova) sau din zona masivului Istriţa (Buzău).
Blocurile din piatră au dimensiuni şi forme diferite (de cub, de paralelipiped, de prismă neregulată), iar fundaţia este adâncă, de 0,80 m. Blocurile din piatră au fost aşezate pe un pat de mortar în care se găsea piatră locală cu forme neregulate. În unele zone, în patul de mortar au fost identificate şi fragmente ceramice.
Cele două incinte, de cărămidă şi din piatră, au forme aproape identice, urmărind relieful platoului, dar fără a se suprapune. Conform explicaţiilor aduse de cercetătoarea Maria Comşa, cetatea din piatră ar fi fost desfiinţată odată cu apariţia pecenegilor în zonă, în a doua parte a secolului al X-lea, una dintre dovezi fiind descoperirea unor vârfuri de săgeţi specifice acestei populaţii.
Materialul arheologic descoperit la Slon include o paletă largă de obiece din fier: piroane, zăbale, cuţite, torţi, fragmente de cazane, seceri, materiale de construcţie, dar şi elemente din ceramică (fragmente de la ulcioare amforoidale) sau conducte pentru apă.
Cetatea de la Slon apare în izvoarele istorice şi ca Cetatea „Buzăului” sau „Tabla Buţii”, nume ce provenea de la „tablele” ştanţate aplicate pe butoaiele cu marfă.
Năvălirile tătarilor din anii 1241, 1285, 1343 şi alte atacuri până în anul 1658 au avariat grav cetatea. În 1689, generalul austriac Heissler comandă refacerea cetăţii. Când vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buţii a rămas doar un pichet de grăniceri.
În apropiere se află şi un cimitir al soldaţilor căzuţi în primul război mondial.
