- Este în Iaşi, Județul Iaşi
- Construită în sec. al XV-lea
Curtea Domnească din Iaşi constituie un ansamblu arhitectural datat din vremea lui Alexandru cel Bun şi întins, ca o pânză, pe tot curpinsul municipiului Iaşi…
- Ctitor/Autor: ridicată în vremea lui Alexandru cel Bun
- Cod monument Istoric: IS-I-s-A-03504
Oraşul Iaşi a fost construit pe ruinele Curţii Domneşti, rămăşiţe aduse la lumină în timpul diverselor lucrări de modernizare. Cu toate acestea, urme şi ruine ale Curţii Domneşti mai pot fi văzute de-a lungul oraşului, Casa Dosoftei păstrându-se, chiar, integral.
Referitor la aceasta din urmă, ce găzduieşte astăzi un muzeu dedicat literaturii române vechi, izvoarele istorice menţionează faptul că ar fi făcut parte din anexele Curţii Domneşti. Mai apoi, până în anul 1686, clădirea a găzduit tiparniţa mitropolitului Dosoftei Barilă. Înainte de porni în vizitarea acestui obiectiv, consultaţi vremea-iasi.ro, pentru a profita de un timp frumos.
Curtea Domnească din Iaşi a funcţionat o perioadă îndelungată de timp, din prima jumătate a secolului al XV-lea până la sfârşitul secolului al XIX-lea, perioadă în care însemnătatea administrativă şi politică a fortificaţiilor a fost completată de cea culturală, la Iaşi tipărindu-se cărţi şi documente de referinţă în istoria românilor.
Primele investigaţii arheologice înterprinse în 1952 au demonstrat că ansamblul de fortificaţii datează din timpul domniei lui Alexandru cel Bun şi a fost amplasat pe o mai veche aşezare feudală, alături de ruinele acesteia din urmă descoperindu-se urme de locuire din perioada neolitică timpurie, din epoca Latene şi din perioada migraţiilor din secolul al XIV-lea.
Curtea ocupa spaţiul pe care se află astăzi Palatul Culturii şi s-a extins în timpul lui Ştefan cel Mare (din perioada lui Ştefan cel Mare s-a mai păstrat un bastion de formă pătrată). Teoretic, Curtea Domnească ocupa în perioada sa de apogeu un traseu delimitat de: Piaţa Podu Roş, strada Sfântul Lazăr, strada Smârdan, strada Bucşinescu, bulevardul Tudor Vladimirescu, bulevardul C.A.Rosetti, şoseaua Sărărie.
S-a încercat şi o reconstituire a formei iniţiale deţinute de ansamblu; acesta ar fi avut o formă de pentagon, cu vârful orientat spre oraş (conform studiilor de topometrie derulate în secolul al XVII-lea) şi era delimitat de ziduri cu o grosime de 1 metru la bază, temelia aflîndu-se la 1,50 metri sub nivelul solului.
Curtea Domnească a fost ruinată şi refăcută în multiple rânduri, rămăşiţele ei împânzind solul pe care se află astăzi capitala modernă a Moldovei. În ultimii ani, s-au descoperit vechile pivniţe domneşti în rondul de la Fundaţie, în apropiere de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, dar şi locuinţe, o tăbăcărie şi sistemul de canalizare vechi, în zona Palatului Culturii, sisteme identificate în timpul lucrărilor de construcţie a Mall-ului Palas.
Alte vestigii se situează sub pardoseala actualului Palat al Culturii (beciuri domneşti ale Curţii), dar nu fac obiectul nici unei lucrări de conservare, cel puţin nu la ora actuală. Unele demersuri subţiri de valorificare a ruinelor au fost întreprinse, în trecut, în jurul anului 1900. Dar, şi atunci, ca şi în prezent, edilii şi arhitecţii au fost seduşi mai mult de lucrările futuriste, decât de acţiunile comemorative, fie ele şi simbolice.
