- Este în Pietroasa, Județul Bihor
- pe malul râului Boga
- Suprafață: 1 ha
- Înfiinţare: 2000
Fâneaţa Izvoarele Crişului Pietros este o rezervaţie naturală de tip botanic din comuna Pietroasa, judeţul Bihor…
- Trasee marcate: da
Rezervaţia se găseşte pe malul râului Boga și ocupă o suprafaţă de un hectar. Poate fi descrisă ca fiind o arie acoperită de o fâneaţă piemontană, unde pot fi găsite mai multe specii floristice rare. Printre acestea se numără săbiuţa, o specie de plantă ocrotită prin lege. Pe numele ei științific Gladiolus imbricatus, săbiuța este o specie mezofilă, mezotermă și acid-neutrofilă, de tip continental. Habitatul ideal al speciei se găsește în lunci umede și în poieni.
Rădăcina săbiuței este de tip bulb, tulpina cilindrică, neramificată, iar modul de dispunere a florilor este sub forma unei inflorescențe. Florile pot fi descrise ca fiind bisexuate, zigomorfe, cu petale purpurii, violacee; frunzele sunt enziforme (cea inferioară este solziformă), de 6 până la 20 de milimetri înălțime, iar fructul este de tip capsulă.
Fâneaţa Izvoarele Crişului Pietros este inclusă în Parcul Natural Apuseni. Din aceeași structură fac parte și următoarele fenomene geologice și geografice: Platoul carstic Padiş (Şesul Padişului), Pietrele Boghii, Cetăţile Ponorului, Cetăţile Rădesei, Valea Galbenei, Pietrele Galbenei, Gheţarul Focul Viu, Avenul Borţig, Platoul carstic Lumea Pierdută, Groapa de la Barsa, Molhaşurile de pe Valea Izbucelor, Poiana Florilor, Depresiunea Bălileasa, Vârful Biserica Moţului.
Parcul Natural Apuseni a fost înființat la data de 27 ianuarie 1990, prin ordinul Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. Suprafața sa este de 75 784 ha şi se află pe teritoriul a trei judeţe: Bihor, Cluj şi Alba. Primele trasee în zonă au fost descrise și marcate de către Czárán Gyula, un călător neobosit prin ținuturile Apusenilor. Propuneri în vederea constituirii unui parc în această zonă au fost formulate și înainte de 1990 și au aparținut unor personalități marcante.
Spre exemplu, în 1928, Emil Racoviță a formulat, la primul Congres al Naturaliștilor din România, scopul și obiectivele creării unei arii protejate de mari dimensiuni în Munții Apuseni. Mai târziu, în anii ’50, în urma unor descoperiri impotante în explorarea endocarstului din zonă, Marcian Bleahu a făcut alte demersuri în scopul constituirii unei arii protejate.
Nenumărate personalități științifice și-au legat, de-a lungul vremii, numele de Munții Apuseni. Printre aceștia se numără și: Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puşcariu şi Nicolae Boşcaiu, Cristian Pop. În anii ’70 s-a pregătit și prima documentație științifică care să susțină formarea parcului, însoțită de o primă hartă. Schița evidenția și faptul că această zonă este printre ultimele zone naturale de carst împădurit de mari dimensiuni din Europa.
