Muzeul Viei şi Vinului din Moldova

• Este în Hârlău, Judeţul Iaşi
• Construit între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea
• Inaugurat: 20 iulie 2006
• Deschis turiştilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Viei și Vinului din Hârlău face parte din cadrul Complexului Muzeal Naţional Moldova şi este menit să ofere repere din cultura tradițională românească şi să refacă drumul vinului…

• Cod monument Istoric: IS-II-m-B-04176
• Condiţii de vizitare: ghid

Clădirea Muzeului Viei şi Vinului a fost construită între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea şi a aparţinut urmaşului logofătului Tăutu. În timp, construcţia a fost puţin modificată. În 1875, din reşedinţă boierească a devenit sediu al Oficiului Poştal pâna în anul 1983. Clădirea a fost declarată monument istoric şi transformata în Muzeu de Istorie şi Etnografie.
În 1999 au avut loc lucrări de consolidare, revovare şi protecţie, fiind date în folosinţă spaţiile de la demisol (erau umplute cu pământ).

Muzeul este definit de câteva coordonate etnologice esenţiale. Urmarind astfel ideea de viață și continuitate, primele trei săli introductive ale muzeului surprind prezența vinului în cadrul celor trei mari momente de trecere din existența omului: nașterea cu botezul, nunta și moartea cu înmormântarea. Astfel sunt prezentate obiecte originare, alături de sugerarea unor obiceiuri și credințe – practici mitico-magice specfice acestor momente.

În sala a VI-a, vizitatorii au ocazia de a se „odihni” la răscruce de drumuri, în hanul sau ratoșul, locul unde se întâlneau drumeții de altă dată. Aici găsim mijloacele de transport şi de păstrare a vinului, ce sugerează drumul acestuia: din crama în pivniţă, apoi în piaţă, târg, iarmaroc sau chiar peste hotarele ţării.

Sala se prelungeşte într-o a V-a încăpere, unde este prezentat spaţiul tradiţional în care trăieşte tăranul român în zona Hârlău: cu pat de odihnă, masă de reprezentare, colţul pentru păstrarea alimentelor şi a vaselor, înconjurate de ţesături, ceramică şi decor viticol specifice locului.

În sala a VI-a, afundarea în universul viticulturii moldoveneşti continuă prin prezentarea unei părţi a inventarului unei crema din vie, construcţie originală ce servea ca adăpost de noapte, depozit pentru unelte sau recipiente utilizate la munca în vie.

Cea de-a VII-a sala prezintă munca şi credinţa, prin unelte folosite în vii precum chitonogul, furca mare şi cosorul, dar şi prin prezentarea câtorva din mulţimea de obiceiuri şi credinţe, de la sărbătorile din calendarul viticol: Sfântul Trif, Mucenici, Armindeni, Joile Oprite, Schimbarea la Faţă, Cristovul Viilor şi altele.

Holul de la demisol este considerat sala a VIII-a şi adăposteşte instalaţiile tehnice utilizate la tescuirea strugurilor, esenţiale pentru obţinerea vinului.

Sala a IX-a este dedicată butnăritului sau dogaritului, fiind expuse multe uneltele şi recipiente de lemn: butoaie, butoiaşe, fedeleşe, ciubere, balerci şi altele.

În ultima sală a muzeului, a X-a, este prezentat un alt meşteşug legat de viticultură: olăritul. Aici poţi vedea ceramică arheologică şi alte obiecte ceramice ce formau  „inventarul viticol”. Tot aici este reconstituit un atelier de olar.

La finalul traseului muzeal, vizitatorii au ocazia să cunoască și să înțeleagă din poveștile vinului, cu misticul ce-l definește.

Informaţi-vă în legătură cu vremea-iasi.ro pentru a profita de vreme bună.