Palatul Postelor din Bucuresti

Palatul Poştelor din Bucureşti, astăzi declarat monument istoric, adăposteşte sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, de pe Calea Victoriei nr. 12. 

 

Istoricul palatului începe în anul 1894, ca urmare a elaborării în anul 1892 a legii pentru construirea Palatului Poştelor. Arhitectul desemnat cu realizarea planului a fost Alexandru Săvulescu, care a fost trimis împreună cu Ernest Sturza, directorul poştei din vremea aceea, în diverse capitale europene pentru a studia clădirile de poştă de acolo. Capitalele vizitate au fost Paris, Viena, Torinp, Veneţia, Milano, Budapesta, Zurich şi Geneva. 

 

În final, Alexandru Săvulescu a elaborat planul arhitectural având drept model de inspiraţie clădirea poştei din Geneva. 

 

Locul de ridicare ales a fost terenul pe care odată s-a afla hanul lui Constantin Brâncoveanu, ridicat între anii 1692-1694. Hanul purta numele “Constantin Vodă”, şi a ars în marele incendiu din 1847, ce a afectat o mare parte din oraşul Bucureşti. 

 

 

Între anii 1849-1862, ruinele hanului au fost demolate complet, iar în anul 1871, s-a ridicat pe teren o construcţie din lemn ce a adăpostit Circul Hüttermann. Ulterior a adăpostit şi Circul Suhr. În anul 1877, construcţia de lemn a fost dărâmată pentru a face loc ridicării noi clădiri ce urma să adăpostească Poşta Română, care se afla în casele Bărcănescu, de pe strada Uliţa Doamnei. 

 

În anul 1894 au început lucrările de construcţie a palatului. Piatra de temelie a fost pusă în prezenţa unor persoane importante, precum regele Carol I al României, primul-ministru Lascăr Catargiu, miniştrii cabinetului, prefectul poliţiei şi primarul Bucureştiului. 

 

 

Inaugurarea palatului a avut loc în anul 1900. Clădirea poartă amprenta stilului eclectic târziu, cu formă rectangulară şi curte interioară. Are subsol înalt, parter şi două etaje. Faţada clădirii este construită din piatră şi are portic sprijinit pe 10 coloane dorice, precum şi un peron format din 12 trepte care se întind pe toată lungimea clădirii. De asemenea, faţada este ornată cu o serie de elemente sculptate, cum ar fi figure alegorice, chei de boltă, console etc.

Poşta Română a funcţionat în această clădire până în anul 1970, când au început lucrări de renovare a clădirii, care au durat până în anul 1972. S-au efectuat şi lucrări de amenajare pentru Muzeul Naţional de Istorie care urma să fie găzduit în clădire.