Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa

• Este în sudul Munţilor Aninei, Județ Caraş-Severin
• Rezervaţie naturală
• Înființare: 2000
• Cu condiții de campare

Având o suprafaţă de 36758 ha, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei din judeţul Caraş-Severin…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: în orice anotimp/deschis turiștilor, echipament special, alpinism

Cuprinde Cheile Nerei (o zonă carstică pe cursul mijlociu al râului Nera – coloana vertebrală a parcului) şi cursul pârâului Beu spre amonte, incluzând Lacul Dracului, faimoasele cascade ale Beuşniţei, lacul Ochiul Beului, Cascada Şuşara.

Munţii Aninei fac parte din marea unitate a Munţilor Banatului fiind situaţi în partea de vest a lor. În decursul timpului acesti munţi au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atasaţi Munţilor Semenic. În prezent această unitate muntoasă, în cadrul limitelor pe care le vom prezenta, este cunoscută sub numele de Munţii Aninei, după orasul cu acelasi nume care se află în centrul lor. 

Parcul cuprinde 6 rezervaţii declarate şi una propusă cu regim strict de protecţie. Parcul Naţional Cheile Nerei, format din Cheile Nerei-Beuşniţa, Valea Ciclovei-Ilidia, Cheile Suşarei, Bigăr, Liciovacea, Ducin. Pentru frumuseţea lor şi pentru valoarea lor ştiinţifică, pădurile de la altitudinea cuprinsă între 200-1000 metri, formaţiunile carstice şi numeroasele specii unicat de mare valoare, trăind în acest areal cu climat temperat continental cu influenţe mediteraneene, trebuie protejate şi conservate intacte, ca un colţ de natură virgină, prin acţiunea concertată a autorităţilor guvernamentale şi ale administraţiei publice locale impunându-se conştientizarea fiecărui turist care ajunge în această adevărată gură de rai. Parcul Naţional Cheile Nerei se numără printre cele 13 existente în ţară, iar Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşnita, printre cele 34 de rezervaţii naturale. Printre animalele întâlnite în acest areal amintim: ursul, cerbul carpatin, căprioara, mistreţul, vidra, bursucul, jderul de stâncă, jderul de copac.

Cheile Nerei sunt o formaţiune de tip chei de-a lungul râului Nera în judeţul Caraş-Severin, între localităţile Sasca Română şi Şopotul Nou. Distanţa pe care se întind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. O poteca turistică marcată le străbate, dar parcurgerea lor necesită traversarea râului Nera direct prin apă.

În partea estică (dinspre amonte) a cheilor găsim un alt obiectiv turistic, Lacul Dracului care este un lac carstic din Munţii Locvei, are o culoare aparentă albastru-verzuie, diametrul de 20 m şi o adâncime de 9,3 m, fiind format prin prăbuşirea tavanului peşterii alăturate şi alimentat prin fisurile carstice. Este considerat monument al naturii şi face parte din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa. Lacul Dracului este alimentat de ploi, dar mai ales de apele Nerei (fie direct printr-un sistem de canale subterane, fie prin intermediul unor galerii inundate ale peşterii). În punctul de adâncime maximă a lacului (-12 m), speologii scafandri au descoperit (1981) o galerie înecată care pătrundea în masivul fisurat. După parcurgerea a 25 m, au ieşit din apă într-o frumoasă sală, în care calcarul alb şi spălat alterna cu straturi negre de silex. S-au descoperit de asemenea, stranii forme de coroziune, posibile numai în mediul subacvatic, dar şi trunchiuri de arbori şi forme mai rare de viaţă. În apa limpede cu reflexe verzi-albăstrui sau violet-negre (după cum se oglindeşte cerul senin sau înnourat ori cei câţiva fagi de pe mal), se pot zări o mulţime de peşti ce înoată vioi în această minune a naturii cu valoare de unicat!

Peştera Lacul Dracului are lacul chiar la una dintre intrări. Cealaltă intrare fără nicio legătură cu lacul întâlneşte galeria principală după 20 de metri. Galeria peşterii are aproximativ 70 m lungime şi este lipsită de formaţiuni speologice specifice. În timpul ploilor abundente galeria este inundată complet, neputând fi vizitată. Ansamblul este considerat monument al naturii.

Din partea vestică se poate ajunge la succesiunea de cascade, (din care cea mai mare are peste 5 m înălţime) de pe Râul Beu în amonte de lacul Ochiul Beului, numita Cascadele Beuşniţei. Acestea au luat naştere prin acţiunea apei timp de milenii în substratul (solul) calcaros. Calcarul dizolvat de apă a fost depus straturi-straturi de-a lungul cursului râului, formând tuful calcaros, rocă moale si permeabilă ce a permis modelarea a nenumărate forme, mini-baraje, ochiuri de apă şi cascade succesive.

Situate în zona de protecţie strictă cu statut de rezervaţie naturală din cadrul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa din judeţul Caraş-Severin, Cascadele Beuşniţei reprezintă un fenomen unic, un adevărat monument al naturii, şi un obiectiv de însemnată valoare turistică, geologică si peisagistică.

Ochiul Beului este un lac natural cu o suprafaţă de 284 m2, care este alimentat de un ivor submers. Adancimea maximă este de 3,6m. Lacul este alimentat de un izbuc puternic, de pe fundul dolinei în care se găseşte. Apa transparentă, verzuie-albastră, nu îngheaţă niciodată, iar iarna găzduieşte raţe sălbatice şi alte păsări migratoare. Ea lasă să se vadă fundul stâncos (tapisat cu bolovani) şi păstrăvi zglobii. Din adânc ţâşnesc vinişoare de apă antrenând nisip şi bule de aer. Spre maluri există o centură incompletă de papură, precum şi covor verde de muşchi.