Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

• Este în sud-estul României, pe teritoriul a trei judeţe: Tulcea, Constanţa şi Galaţi
• Deschisă turiștilor cu taxă de vizitare.
• Campare numai în locurile permise.

Orice călătorie în România ar trebui începută sau încheiată, una din două, cu un obiectiv turistic care să te lase perplex/ă. Un astfel de efect are Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: există o serie de condiţii stricte impuse turiştilor care îşi propun să viziteze rezervaţia; accesul în rezervaţie se face numai pe traseele special amenajate ori, dacă se circulă în afara lor, numai cu cu bărci la rame. Turiştii sunt sfătuiţi să fie însoţiţi de un ghid şi rugaţi să nu perturbe în nici un fel (prin abandonarea deşeurilor etc.) ecosistemul. 

Lăudate în repetate rânduri mai ales la nivel internaţional, Delta Dunării şi zonele geografice adiacente au primit pe rând titulatura de Rezervaţie Naturală, începând cu Pădurea Letea (declarată arie naturală protejată de stat în anul 1938).

În 1990, însă, toate aceste teritorii splendide au fost declarate Rezervaţie a biosferei sub umbrela Programului UNESCO „Omul şi biosfera”, iar Delta Dunării, în particular, a primit calitatea de zonă umedă de importanţă internaţională (îndeosebi ca habitat al păsărilor de apă), prin Convenţia Ramsar.

La modul concret, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării” ocupă o suprafaţă totală de 580.000 de hectare şi include Delta Dunării, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la zona numită Cotul Pisicii, inclusiv aria Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol, precum şi zona maritimă dintre litoral şi izobata de 20 de metri. Se întinde pe teritoriul a trei judeţe: Tulcea, Constanţa şi Galaţi, mai mult de jumătate din rezervaţie fiind reprezentată de ecosistemele naturale acvatice şi terestre (patrimoniu universal).

Studiată izolat, Delta Dunării oferă condiţii prielnice de viaţă pentru un număr considerabil de specii de plante şi de animale rare. Pădurile Letea şi Caraorman sunt habitatul ideal pentru două specii rare de stejar, întâlnite şi în zonele de sud ale peninsulei Balcanice şi Italice. Zona este locuită şi traversată de un număr impresionant de păsări acvatice şi terestre, printre care se numără cormoranii şi pelicanii, iar apele sunt bogate în specii variate de peşti, care mai saltă, câte puţin, economia ţării. În interiorul rezervaţiei se practică pescuitul comercial, sportiv, de familie, ştiinţific, însă această activitate este reglementată în mod diferit în funcţie de specificul fiecărei zone incluse în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”.

La fel, uneltele folosite pentru pescuit variază de la o suprafaţă la alta. În Delta Dunării propriu-zisă, pescuitul este interzis o perioadă de 60 de zile pe an, iar în restul timpului este permis să pescuieşti cu năvoade, vintire, exemplare de caras, crap, plătică, babuşcă. Dacă eşti fanul racilor şi al broaştelor, eşti liber să le capturezi în perioadele şi cu metodele permise.

Pentru practicarea pescuitului recreativ sau sportiv, ai nevoie de un permis eliberat de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”. Turiştii sunt rugaţi să nu abadoneze deşeuri în spaţiul protejat şi să nu perturbe în nici un alt mod ecosistemul rezervaţiei. Toate detaliile legate de condiţiile speciale în care se desfăşoară turismul în zonă le poţi obţine de la sediul Administraţiei Rezervaţiei, dar şi la Centrele de Informare ale acesteia.

Pentru ca turiştii să poată descinde în zonă, au fost stabilite 24 de trasee de accedere la rezervaţie, dintre care 15 trasee, ce pot fi străbătute cu mijloace de transport naval şi alte 9, ce pot fi efectuate cu mijloace de transport rutier sau, dacă te ţin pingelele, prin drumeţii.