Rezervaţia Codrii seculari Slătioara

• Este în satul Slătioara, la 12 km de comuna Stulpicani, Județ Suceava
• Unitate geografică: rezervaţie naturală
• Înființare: 1941
• Suprafață: 1.064,20 ha
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
• Cu/fără condiții de campare

La 36 de kilometri de Gura Humorului, rezervaţia „Codrii seculari Slătioara” ascunde cei mai înalţi şi grosi brazi şi molizi din România, fiind situată pe versantul estic al masivului Rarău, cuprinsă între 790m şi 1.353m, în satul Slătioara, la 12 km de comuna Stulpicani de care aparţine…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: în orice anotimp/deschis turiștilor, echipament special

Se întinde pe 3 culmi mari paralele: Bâtca Neagră, Bâtca cu Plai, Bâtca Lesei, desprinse din Muntele Todirescu, pe raza satului Slătioara, comuna Stulpicani.

Iniţiativa declarării acestei rezervaţii datează de la începutul acestui secol (1904, 1907), de când pădurile erau administrate de Fondul Bisericesc Ortodox român din Bucovina.

În perioada 1920-1930, codrul a fost ameninţat de exploatări forestiere, extrăgându-se cca. 7.200 mc. material lemnos; unii arbori monumentali au fost doborâţi, iar cheia „Lătoace” a fost dinamitată din ordinul şefului de ocol de atunci.

Codrul secular Slătioara a fost declarat rezervaţie naturală în 1941 şi acest lucru prezintă o deosebită importanţă datorită vechimii mari a arborilor şi mai ales a coniferelor. De atunci, copacii mor în picioare, se descompun şi oferă hrană pentru generaţiile viitoare. În România, nu mai există astfel de păduri de răşinoase, aceasta fiind a doua din Europa, după Germania.
Reamenajarea pădurilor pe baze tipologice, executată în 1955 a permis crearea de perimetre de protectie absolută în care nu se pot executa niciun fel de exploatări.

Din punct de vedere geologic, teritoriul Codrului Secular Slătioara aparţine cuvetei marginale mezozoice, având cele mai mari dimensiuni în limita inferioară a bazinului. Este evidentă prezenţa calcarului şi a dolomitelor prin aşa numitele Klippe ce apar sub formă de diguri neintrerupte în aval şi în amonte de chei.

Vegetaţia lemnoasă cuprinde numeroase specii: molidul (Picea abies), bradul (Abies alba), pinul silvestru (Pinus silvestris), tisa (Taxus baccata), fagul (Fagus sylvatica), scoruşul (Sorbus aucuparia), carpenul (Carpenus betulus), arinul (Alnus incana), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), sălcii ( genul Salix). Arbustii sunt reprezentati de agris (Ribes grossularia), cununiţa (Spirea ulmifolia), zmeurul (Rubrus idaeus), tulichina (Daphne mezereum), afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (Vaccinum vitis-idea). Flora erboasă este bogat reprezentată de: omagul (Aconitum paniculatum), floarea paştelui (Anemone nemorosa), vulturica (Hieracium transsilvanicum), piciorul cocoşului (Ranunculus carpaticus), sărişoara (Sanicula aenropinea), clopoţeii (genul Campanula), ca orhidee se găsesc: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), mlaştiţa (Epipactes altropurpurea), Listera ovata, etc. Dintre muşchi, T. Stefureac citează 451 de unităţi sistematice, dintre care 108 aparţin clasei Hepaticae, 343 clasei Muşchi, iar dintre licheni, 94 de unităti apartinând mai frecvent genurilor Cladonia, Parmelia, Peltigera, s.a. Cercetările au scos în evidenţă cca. 900 specii de plante, dar cifra se va mări cu siguranţă în urma altor studii.

Monumentele naturii întalnite in Codrul Secular Slătioara sunt: tisa (Taxus bacata), vulturica de stancă (Hieracium pojoratense), tulichina (Daphne mezereum), foaie grasă – alga roşie de apă dulce (Hildekbrndtia revularis).

Fauna este bogat reprezentată, beneficiind de condiţiile de hrană şi adăpost din rezervaţie. Demnă de remarcat este prezenţa râsului (Lynx lynx ) – monument al naturii.

Dintre insecte menţionăm 5 specii noi de fluturi descoperiţi de Ion Nemes dar şi specia endemică (unică in lume) Carabus rarauense. Intervenţia omului, în decursul vremurilor, a limitat suprafaţa pădurilor, inclusiv biodiversitatea acestora. Ideea păstrarii nealterate a anumitor suprafeţe împădurite a stat la baza înfiinţării rezervaţiei de la Slătioara.
Fauna este bogată, de remarcat fiind prezenţa râsului, monument al naturii; aici au fost descoperite şi 5 specii noi de fluturi, dar şi specia Carabus rarauense, unică în lume.

În susurul râurilor sale şi al bocănitului făcut de ciocănitori, Codrii Seculari Slătioara îşi dezvăluie farmecul pe măsură ce înaintezi pe traseul destinat turiştilor. Pădurea rămâne o „insulă” a copacilor care cresc doar ca să atingă cerul, unde molizi vechi de 300-400 de ani ating o înălţime de 60 de metri.