Teatrul Național „Vasile Alecsandri”

• Este în Iaşi
• Construit în 1894
• Deschis turiștilor

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași este cel mai vechi teatru din România, iar de el se leagă nume mari ale istoriei…

• Arhirecţi: Fellner și Helmer
• Cod monument Istoric: IS-II-a-A-03735
• Condiții de vizitare: spectacol de teatru

Istoria prestigioasă a teatrului din Moldova începe în 27 decembrie 1816, când s-a jucat prima piesă în limba română. Douăzeci de ani mai târziu, apare şi primul afiş cu titlul „Teatrul Naţional”, ce anunţa o serie de spectacole. În 1940, tânărul teatru român şi cel francez se unesc într-o singură administraţie. În anul 1840, se inaugura la Iaşi primul teatru din România, înfiinţat Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Din 22 decembrie 1846, Teatrul Naţional şi-a susţinut spectacolele în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou, până pe 17 februarie 1888, când teatrul este complet distrus de un incendiu.

În 1894, începe construcţia teatrului nou pe locul vechii primării, în faţa Filarmonicii de astăzi. Planurile clădirii au fost realizate de arhitecții vienezi Fellner și Helmer, care au proiectat construcții similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich. Construcţiile au durat doi ani, iar la inaugurare s-au jucat spectacole de Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Matei Millo.
Numele şi l-a căpătat în 1956. Atunci, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul a primit numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890). În 1969, teatrului i s-a construit o noua aripă.

Din punct de vedere arhitectural, este una dintre cele mai frumoase şi mai vechi edificii de acest gen din ţară şi cuprinde monumente de artă precum candelabrul din cristal de Veneția cu 109 becuri sau plafonul. Plafonul, încadrat în structura rococo, a fost pictat de Al Goltz, care a folosit culori pastelate în reprezentarea sa a alegoriei paradisiatice, cu nimfe şi îngeri. Cortina a fost pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli Ea prezintă o dublă alegorie: în centru pe cea a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească). Cortina de fier, care separă scena de restil sălii, a fost realizata tot de Al Goltz şi are motive ornamentale dispuse simetric.
La intrarea principală, arhitecţii au realizat un portic clasic cu patru coloane. Frontonul, impresionant, prezinta o scenă din mitologie în plină mişcare, iar în centru este reprezentată zeiţa Diana pe tron. Faţada este decorată cu balcoane, sculpturi şi coloane. La uşa teatrului a fost aşezată statuia din bronz a lui Vasile Alecsandri.

În activitatea Teatrului Naţional din Iaşi s-au implicat Garabet Ibrăileanu, care făcea parte din comitetul de lectură, A D Xenopol şi Otilia Cazimir, care scriau cronici. Aici au scris istorie Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu,I onel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Topârceanu, Andrei Oţetea şi N.I.Popa. Generaţia de aur care s-a afirnat, a fost compusă din actorii Aurel Ghiţescu, Anny şi Bruno Brăeschi, George Popovici, Nicolae Suba, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Ştefan Dancinescu, Costache Cadeschi, Costache Sava, Eliza Nicolau, Virginica Bălănescu, Miluţa Gheorghiu, Ion Lascăr, Carmen Barbu; regizorii Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu şi scenograful Theodor Kiriacoff.

Teatrul are şi un muzeu care pune în evidenţă rădăcinile teatrului: colecţii de afişe, volume de teatru, autografe, manuscrise cu note muzicale ale lui Ciprian Porumbescu, obiecte de artă, costume.

Spectacolele au loc în Sala Mare, cu o capacitate de 850 de locuri şi Sala Studio, cu aproximativ 100 de locuri.
În prezent, această clădire găzduiește și Opera Națională Română din Iași.