Templul Coral din Bucuresti

Templul Coral, situat pe strada Sfânta Vineri nr. 9 din Bucureşti, este un lăcaş evreiesc de cult în stil mauro-bizantin, declarat monument istoric.  

Istoria ridicării sinagogii îşi are începuturile în anul 1864, însă ideea, cum se întâmplă de obicei, apare cu mai mult timp înainte, idee ce i-a aparţinut unuia dintre liderii organizaţiei “Comunitatea Culturii Israelit Modern” din Bucureşti. 

 

Isaac Leib Weinberg, persoana în cauză, a venit cu propunerea de a ridica o sinagogă după modelul celor din Viena, Dresda sau Paris, şi anume să fie de dimensiuni impresionante şi spectaculoasă, fapt ce s-a şi înfăptuit, Templul Coral fiind cel mai mare lăcaş de cult mozaic din Bucureşti. 

 

În data de 27 aprilie 1857, comunitatea evreilor achiziţionează teren special pentru construirea sinagogii, în mahalaua Stelei, astăzi Sfânta Vineri, de la Mihail R. Atanasiu, contra sumei de 2.400 de galbeni. Planul arhitectural al templului a fost realizat de către arhitecţii vienezi I. Enderle şi Gustav Freiwald, care s-au inspirat după modelul Sinagogii Tempelgasse din Viena, deşi iniţial se stabilise ca templul să fie realizat în stil gotic şi nu mauro-bizantin.  

 

După achiziţionarea terenului, s-a schiţat şi o primă varianţă a planului de construcţie, însă din cauza disputelor dintre facţiunea ortodoxă condusă de şef-rabinul Meir Leibuş Malbim şi facţiunea progresistă, condusă de dr. Iuliu Barasch, lucrările efective au început abia în anul 1864, iniţiate fiind de Asociaţia pentru Construirea Templului, la a cărei conducere se afla Iacob Loebel, şef al Băncii Otomane din Bucureşti. 

 

 

În data de 21 iulie 1864 a fost pusă piatra de temelie, întreaga lucrare finalizându-se la începutul anului 1866. Pe fondul unor proteste ale naţionaliştilor români împotriva acordării cetăţeniei române evreilor, lege ce urma să fie inclusă în Constituţia din 1866, templul a fost incendiat, pagubele fiind mari, la lucrările de restaurare contribuind cu bani şi domnitorul Carol I al României. 

 

Templul a fost inaugurat anul următor, în data de 6 iulie 1876, în prezenţa reprezentanţilor guvernului şi diplomaţilor străini. Ceremonia a fost susţinută de rabinul reformist Antoine Levy. 

 

De-a lungul timpului, templul a suferit diverse modificări ale stilului arhitectural, precum adăugarea în anul 1892 a unor contraforţi la exterior, iar la interior, construirea unui al doilea nivel al galeriei, iar, în anul 1932, construirea unei noi aripi, pe două etaje. La parter se află o sală de conferinţă şi festivităţi şi o cameră pentru slujitorii sinagogii, iar la etaj au fost amenajate un muzeu, o arhivă şi o blibliotecă. 

 

 

Arhitecţii care s-au ocupat de realizarea planului de construire a noii aripi au fost Iuliu Leoneanu şi Grigore Hirs, ajutaţi de inginerii C. I. Fachs şi Maximilian Marcus. În perioada 1932-1934, au fost construite şi nişte scări suplimentare care să ducă la balcoanele de la primul etaj. De asemenea, au fost înlocuite decoraţiile care ajunseseră în stare de degradare, iar instalaţia de încălzire centrală a fost schimbată. 

 

Templul Coral este prevăzut cu subsol, parter şi două etaje. Are o lungime de 32 de m, lăţime de 14 şi înălţime de 32 m. Pe faţada fragmentată a templui se disting două tipuri de culori, în registrul superior fiind decorat cu rozete. Cornişa se termină în şase turnuri pinaclu, care sunt frumos decorate cu arce şi colonete. Interiorul sinagogii este împărţit în trei nave.  

 

În anul 2010, Templul coral a fost înscris pe lista monmentelor istorice ale Bucureştiului.