De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este o operă deosebită a naturii.
- Este în Hoteni, Județul Maramureş
- Unitate geografică: Munţii Gutâi
- Altitudine: 530 metri
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Fără condiții de campare
Tinoavele plutitoare de la Hoteni reprezintă o rezervaţie naturală ce cuprinde mlaştina şi tăurile de la Hoteni…
- Trasee amenajate: da
- Trasee marcate: da
- Condiții de vizitare: numai pe podeţele de lemn
Tinoavele plutitoare de la Hoteni, rezervaţie denumită şi „Tăurile şi turbăria Hoteni”, reprezintă o zonă de mlaştina oligotrofă, un loc acoperit cu vegetaţie bogată, din ale cărei resturi se formează turba. Lacurile eutrofe sunt legate între ele prin canale. Este o arie protejată, de interesa local, aflată în Munţii Gutâiului, în zona Piemontul Săcel-Şugatag, la o altitudine de 530 de metri, situată aproape de Ocna Şugatag. Întreaga rezervaţie are 15 hectare. Tăurile se întind pe o suprafaţă de 2,5 hectare şi s-au format prin alunecări de teren, acre acum s-au stabilizat. Ceea ce este interesant aici şi atrage atenţia, este faptul că stratul de turbă, de 2,5 metri, pluteşte peste stratul de apă, adânc de 4 metri.
Tăurile sunt orientate pe direcţia NE-SV şi sunt poziţionate unul în continuarea celuilalt. Cel sin mijloc este cel mai mare şi cel mai adânc. Malurile tăurilor nu se înalţă la mai mult de 15 metri deasupra apei, iar lărgimea afundăturii este cuprinsă între 45 şi 50 de metri.
Rezervaţia este un mic paradis pentru vizitatori, mai ales vara: lacuri, înconjurate de copaci stufoşi, multă verdeaţă, aer curat şi maluri drepte pentru pescari.
Flora şi fauna pe care le întâlnim aici, sunt specifice zonelor umede. Flora este reprezentată de plante precum algele (Prinnularia brebisone, Cylindrocystis brebisone), rogozul, trifoiul și mărarul de baltă, broscărița şi două plante carnivore: roua cerului (Drosera rotundifolia) și otrățelul de baltă (Utricularia vulgaris). Roua cerului este una din puținele plante carnivore ce pot fi întâlnite și în România. Este o specie ocrotită ce se întâlneşte numai în turbăriile muntoase. Poate fi uşor de recunoscut, după florile de culoare albă sau după frunzele în formă de rozete, care au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perişorii secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei. O insectă care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucaţi. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos. O plantă poate digera până la 50 de insecte pe an.
La marginea mlaştinilor, vegetaţia se schimbă, fiind formată din arini negri, sălcii şi plopi. Mai mult, această rezervaţie este singurul loc din Maramureș în care vegetează exemplare de stejar (Quercus robur) și lintiță (Spirodela polyrrhiza).
Fauna rezervaţiei este compusă din peşti, broaște de lac, dar şi specii protejate, precum șerpi de casă (Natrix natrix), broaște țestoase de apă (Emys orbicularis), tritonul cu creastă (Triturus cristatus) şi buhaiul de baltă (Bombina variegata).
Accesul la Tinoavele plutitoare de la Hoteni se face simplu. Din drumul principal există un indicator spre această rezervaţie. Se poate continua cu maşina, pe un drum îngust, care este accesibil auto până într-un anumit punct, iar de acolo se merge pe jos, pe traseul marcat cu cruce roşie, nu mai mult de zece minute.
Atenţie, nu este indicat să te aventurezi prin mlaştină, deoarece se comportă ca o zonă de nisipuri mişcătoare. Există podeţe de lemn, fixate pe turbărie, care asigură traversarea.
