Biserica de lemn din Calinesti Caeni

Biserica de lemn din Călineşti Căeni este un lăcaş de cult, cu o vechime de peste 300 de ani. Biserica poartă Hramul „Naşterea Maicii Domnului” şi a fost inclusă pe lista monumentelor istorice ale judeţului Maramureş. 

 

Nu se ştie cu exactitate anul ridicării bisericii, însă se presupune că ar fi cândva înainte de anul 1663. Biserica „Naşterea Maicii Domnului „este ridicată din lemn de stejar îmbinate în partea superioară „în coadă de rândunică”. Aspectul iniţial al bisericii nu este acesta, suportând o transformare importantă în sec. al XIX-lea, când a fost lărgită cu mai bine de 3 m înspre nord. De asemenea, pe latura de sud a bisericii a fost adăugat şi un pridvor acoperit şi susţinut de stâlpi sculptaţi de lemn. Acoperişul este din şindrilă şi prevăzut cu un turn-clopotniţă ridicat deasupra pronaosului şi proiectat cu o galerie deschisă, care se termină cu un coif ascuţit cu bază pătrată. 

 

 

Interiorul bisericii este împărţit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete despărţitor prevăzut cu o uşă din lemn. Interiorul bisericii este pictat în întregime. Se remarcă în special picturile de pe tâmplă care au fost executate de pictorul Alexandru Ponelahschi în anul 1754, unul din cei mai importanţi pictori care au activat în Maramureşul istoric al sec. al XVIII-lea. Printre operele sale se numără iconostasele de la Sârbi-Susani (1760) şi Budeşti-Susani (1760), tâmpla bisericii din Ieud-Deal (1765), a bisericii de la Berbeşti (1769) şi a bisericii de la Deseşti (1780). 

 

Tema principală a pronaosului este Judecata de Apoi care ocupă peretele estic. Isus apare înfăţişat ca judecător, în veşmântul „Patimilor” şi încadrat de apostoli aşezaţi în jilţuri. Apar reprezentaţi şi Adam şi Eva, îngenunchiaţi, undeva mai jos. Partea inferioară a peretelui estic este ocupată în întregime de o scenă din Iad. Între scenele Judecăţii de Apoi sunt pictate direct pe perete trei icoane mari delimitate de restul scenelor prin rame pictate cu motivul funiei răsucite şi care îi reprezintă pe Isus Învăţător, Maica Domnului cu pruncul şi Sf. Andrei. 

 

 

Bolta semicilndrică a naosului are în centru pe Dumnezeu-Tatăl („Cel-Vechi-de-Zile”) cu Sfântul Duh porumbel pe piept, însoţit de serafimi, iar poalele bolţii sunt pictate cu primele capitole din „Geneză”, precum şi cu fapte ilustrate din „Vechiul Testament”. De asemenea, printre scenele de pe bolta şi pereţii naosului sunt reprezentate minuni şi pilde ale lui Isus, precum pilda fiului rătăcitor, pilda fecioarelor, pilda orbilor, pilda Samaritencei la fântână etc. Sunt reprezentate şi vieţile Sfântului Dimitrie, Sfântului Nestor, precum şi Sf. Teodosie şi Preacuviosul Antonie. 

 

O caracteristică a mentalităţii sec. al XVIII-lea în ceea ce privea pictura murală a bisericii era introducerea unor elemente inspirate din realitatea locală, cum ar fi cămaşa ţărănească, cu motive alese pe care o poartă Isus copil, diferite tipuri de pălării de modă apuseană pe care le poartă soldaţii din ciclul Patimilor, furca înaltă din care toarce Eva şi multe altele. 

 

Biserica adăposteşte şi icoane valoaroase, printre care merită menţionată cea a Sf. Dumitru, ce datează de la sfârşitul sec. al XVIII-lea.