Biserica de lemn din Dorohoi

 

Biserica de lemn din Dorohoi a luat fiinţă în anul 1779, a cărui pisanie scrijelită în lemn cu litere chirilice, deasupra uşii de la intrare, atestează acest fapt   ”Această Sfântă Biserică s-a înălțat întru cinstea și lauda Adormirii Precistei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria ,în zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie 12”.”

 

Biserica poartă hramul “Adormirea Veche şi Naşterea Maicii Domnului” şi a fost ridicată de locuitorii din partea locului şi preoţii acestora, când biserica Sfântul Nicolae, nu a mai satisfăcut nevoile duhovniceşti ale enoriaşilor.

 

La ridicarea bisericii s-au folosit bârne de stejar, despre care bătrânii locului spun că ar fi făcut parte din pădurea care a fost pe locul unde s-a construit biserica. Biserica are formă de corabie, fiind constituită din pronaos, naos şi altar. Acoperişul este în pante repezi. Un element decorativ aparte al bisericii este existenţa unui odgon de corabie sculptat la exterior, într-o bârnă de stejar, care reprezintă speranţa creştină. 

 

La origine, interiorul bisericii nu era pictat, însă, începând cu anii 1895, acesta a fost pictat. Pictarea pereţilor interiori ai bisericii a continuat şi în anii 1904 şi 1919. 

 

Despre catapeteasma bisericii se ştie că datează din anul 1794, an inscripţionat sub icoanele împărăteşti, pictura care o împodobeşte fiind realizată în ulei, în stil bizantin. În anul 1895, pictura a fost spălată şi lăcuită. 

Tot în acest an, şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită cu tabla, ferestrele actuale datând din această perioadă. Mai târziu a acoperişul a fost acoperit cu draniţă.

 

Biserica adăposteşte obiecte de cult valoroase, printre care se numără Sfântul Potir de argint aurit, precum şi câteva cărţi, ce datează de câteva sute de ani. 

Dintre acestea se numără: 

– Triodul din 1747

– Tâlcul Evangheliilor din 1805

– Evanghelia din anul 1812

 

La baza crucii de pe acoperişul bisericii este amplasată o semilună, obicei în vremurile de demult, care simboliza prezenţa stăpânirii turceşti, care îi obliga creştini să se convertească la religia acestora. 

 

În perioada 1790-1995, biserica a fost închisă. Începând din anul 1995, când a fost numit preotul Ifrim Cătălin, profesor la Seminarul Teologic “Sfântul Ioan Iacob” preot la această biserică, au fost executate lucrări de reconstrucţie, ce au constat în reconstruirea clopotniţei şi a pridvorului, restaurarea catapetesmei, dotarea cu mobilă bisericească şi obiecte de cult, refacerea instalaţiei electrice, montarea unei alarme etc.

 

În prezent, biserica se păstrează în condiţii bune.