Biserica de lemn din Pausesti

Biserica de lemn din Păuşeşti este un lăcaş de cult, a cărui existenţă începe în anul 1643, avându-l ca şi ctitor pe boierul Ieremia Murguleţ, care a ridicat-o în pomenirea sa, a soţiei sale, Candachia şi a fiicei lor, Biliuşca. Lăcaşul de cult se află în cimitirul satului. Biserica poartă hramul „Sfântul Gheorghe” şi a fost ridicată din bârne de stejar cioplite şi prinse în „coadă de rândunică”, în stilul practicat de şcoala de meşteri din timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). 

 

Este ridicată pe un soclu din piatră şi are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroşată. Interiorul bisericii este împărţit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este deschis şi este delimitat de doi stâlpi, aflaţi de-o parte şi de alta a intrării în biserică. 

 

 

Pronaosul este separat de naos printr-un perete prevăzut cu o deschizătură de forma unui portal de intrare, a cărui parte superioară este frumos cioplită. Pronaosul are formă poligonală cu trei laturi şi este tăvănit, în timp ce naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică. Altarul are o formă tetragonală şi este acoperit cu o cupolă octogonală din lemn. Catapeteasma bisericii datează din sec. al XVIII-lea, a cărui pictură se află într-o stare avansată de degradare. 

 

Pardoseala bisericii este tot din piatră. La exterior, biserica prezintă ca şi element de decor brâul cu motivul torsadei, întrerupt pe alocuri de câte o rozetă. Şi ancadramentul uşii este înconjurat de această frânghie răsucită cu rozete, în partea sa superioară aflându-se pisania bisericii. Pe latura de sud a bisericii, sub streaşină, se mai găseşte inscriţionată o pisanie cu litere chirilice scrisă pe un singur rând. 

 

 

Acoperişul bisericii este din şindrilă, înalt şi cu streaşină largă. La capetele sale sunt amplasate două cruci. Turnul clopotniţă este ridicat din lemn şi se află în curtea bisericii. Tot în curtea bisericii se află şi piatra de mormânt a vătafului Isar, soţul fiicei boierului Ieremia Murguleţ, Biliuşca, în biserică fiind înmormântaţi amândoi. 

 

De-a lungul timpului, biserica a trecut prin mai multe perioade de restaurare. O astfel de perioadă este anul 1859, când a fost reparată de logofătul Alecu Dimitrie Ghica şi a soţia acestuia, Ecaterina, proprietarii moşiei Păuşeşti din acea vreme. Alte restaurări au avut loc în anii 1900, 1950 şi 1980.  Biserica adăposteşte cinci icoane din sec. al XIX-lea, cărţi bisericeşti vechi, potire şi cruci sculptate donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) etc.