Biserica de lemn din Totoreni

Biserica de lemn din Totoreni este un lăcaş de cult, a cărui existenţă începe în anul 1697, an inscripţionat pe una din grinzile pronaosului, în exterior, în partea stângă a intrării, după cum urmează „Ziditu-s-au această sfântă beserică după întrupare Domnului Leatu 1697”. Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală dedecroşată, cu cinci laturi. Are o lungime de 1100 cm. Interiorul bisericii este împărţit în patru încăperi: prispă, pronaos, naos şi altar. O caracteristică distinctă a acestei biserici este prispa, numită în limbaj popular perinde, care se află întreaga lungime a laturii de sud a naosului. În trecut acest loc a avut şi rol de loc detenţie sau de judecată, încetând să mai fie folosit în acest scop începând cu anul 1818. Biserica este folosită de locuitorii satului Totoreni, precum şi de cei din Băleni. Astfel că, partea stângă a bisericii este folosită de primii, iar partea dreaptă de cei din urmă, la fel practicându-se şi cu locul de înmormântare în cimitir. 

  

Pronaosul este mai mare decât naosul, având o lungime de 575 cm. Se află pe latura de vest, unde se găseşte şi intrarea în biserică, frumos decorată cu ţinte vechi de fier, al cărei ancadrament este, de asemenea, decorată cu rozete. Partea superioară a ancadramentului se termină într-un arc, decorat şi acesta cu rozete. Pronaosul este podit, de aici ajungându-se şi la turnul clopotniţă, care este ridicat deaupra pronaosului. Turnul clopotniţă are o galerie închisă, prevăzută cu câte o fereastră pe fiecare latură a sa şi acoperită de o fleşă, cu baza pătrată. 

 

 

Pronaosul este separat de naos printr-un perete de grinzi, prevăzut cu o deschidere de forma unui portal, cu partea superioară arcuită şi cu ancadramentul sculptat. Peretele despărţitor odată era pictat, astăzi vag distingându-se urme de pictură. Naosul este acoperit de o boltă semicilindrică, remarcându-se şi arc-dubloul frumos decorat cu motivul frânghiei împletite, pe alocuri întrerupt de rozete. 

 

Interiorul bisericii a fost pictat în anul 1818 de către pictorul Simion Darabant, în acest sens existând trei inscripţii, una pe partea de nord a iconostasului care grăieşte astfel „Această sfântă beserică s-au zugrăvit cu cheltuiala satului Totoreni cu strădania parohului Mihail, sfăt Mlende Urs în anul Domnului 1818” şi cea de-a doua, care este continuarea primei şi care se găseşte pe partea de sud a iconostasului „..și cu cheltuiala Bălenilor prin sârguința preotului Mihai Popovici, sfăt Popa Ștefan în anu 1818…zile. Au zugrăvit Simion Darabant pentru pomenirea sufletelor”. A treia se află în partea de sud a absidei altarului şi grăieşte astfel „Acest sfânt altar s-au făcut cu cheltuiala părinte(lui) Popovici Mihai paroh în Totoreni în anul 1818 iunie”.

 

În prezent, pictura murală a ajuns într-o stare avansată de degradare, păstrându-se aleatoriu fragmente pictate. Pereţii interiori mai sunt împodobiţi cu icoane şi ştergare frumos brodate. Aspectul actual al bisericii nu este cel original, biserica suportând o serie de modificări în anul 1818, care au constat în lărgirea ferestrelor, închiderea uşii ce comunica cu perindele, precum şi pictarea interiorului bisericii. Mai mult, în anul 1927, acoperişul de şindrilă al bisericii a fost înlocuit cu acoperiş de ţiglă, iar acoperişul turnului clopotniţă a fost înlocuit cu tablă.