Castelul Cantacuzino din Buşteni

• Este în Buşteni, Județ Prahova
• Data finalizării: 1908
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

În binecunoscuta şi splendida staţiune montană Buşteni, cea care oferă perspectiva cea mai maiestuoasă asupra Munţilor Bucegi dintre toate staţiunile de pe Valea Prahovei, s-a deschis în 2010 un nou obiectiv turistic…

• Cod monument Istoric: PH-II-m-A-16386.01
• Trasee amenajate: nu
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare pe care îl găsiti la sfârşitul articolului.

Clădirea, a cărei construcţie a început în anul 1901 şi a fost finalizată în 1908,  a aparţinut unei personalităţi a nobilimii româneşti, anume prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul” datorită impresionantei sale averi. Acesta făcea parte dintr-o familie boierească a cărei istorie s-a împletit cu cea a Ţărilor Româneşti timp de mai multe secole. Construcţia  a fost amplasată pe locul unei vechi case de vânătoare, ce dăinuia încă din  sec. XVIII  şi care servea ca popas familiei Cantacuzino în drumul său de bejenie spre Braşov.

Lucrările au fost încredinţate arhitectului Grigore Cerchez (1850-1927), unul dintre adepţii şi susţinătorii curentului de afirmare a specificului naţional românesc de arhitectură.

Castelul Cantacuzino este construit în stil neoromanesc, singurul stil din istoria arhitecturii româneşti care a reînviat tradiţia, a întărit originile şi le-a conectat la prezent. Arhitectura în stil neoromanesc este probabil cel mai amplu patrimoniu dat de Romania culturii mondiale. Faţada  este din piatră cioplită şi placată la interior cu căramidă.

De forma unui patrulater, cu latura sudică deschisă, castelul se integrează perfect în peisaj şi se întinde pe o suprafaţă de 3148 mp, iar curtea şi grădina se întind pe o suprafaţă de 3,5 hectare. Domeniul cuprinde şi 970 hectare de pădure.

Corpul principal este aşezat în capătul sudic al clădirii şi este marcat de foişorul care, împreună cu logia de la nivelul primului etaj, subliniază stilul neoromanesc. Interioarele reflectă întru totul gustul pentru opulenţă al Nababului, dovadă fiind şi picturile în mărime naturală ale tuturor membrilor familiei Cantacuzino, realizate pe piele de Cordoba. Se remarcă ceramica italiană, mozaicul românesc din holul principal, plafoanele originale sculptate, casetate si pictate cu motive florale,tavanul din stuc aurit, tâmplăria sculptată, balustrada din fier forjat sau din lemn, scările cu trepte realizate din marmură de Carrara, coloanele interioare cu decoraţiuni în stil brâncovenesc, uşile din lemn cu tăbliIle sculptate cu blazonul familiei Cantacuzino, şemineele din piatră de Albeşti, vitraliile deosebit de frumoase, candelabrul original din Salonul de bal şi imensa logie de pe latura vestică cu arcade şi coloane ornamentate.

Colecţia de heraldică din Sala de bal a castelului este unică în România. În curtea  castelului se află o bisericuţă  ridicată în perioada 1933 -1936 pe locul unei biserici din anul1800, adusă de GH. Grigore Cantacuzino din Maramureş. Închisă odată cu naţionalizarea castelului de către comunişti, în 1948, bisericuţa a fost redeschisă, resfinţită şi redată cultului în 1994, după aproape 50 de ani de uitare.

Aerul romantic şi elegant al începutului de secol XX, în contextul importanţei istorice a familiei Cantacuzino în peisajul politic şi cultural românesc, se păstrează încă pe domeniul castelului. Grădina şi peluza din faţa acestuia sunt împodobite cu statui şi o grotă cu fântână arteziană.

Actualii proprietari au reuşit să reconstituie în mare parte grandoarea vremurilor când Nababul şi soţia sa organizau recepţii ale înaltei societăţi în castelul cu vedere spre crestele Bucegilor.

Despre Nabab, marele istoric român Nicolae Iorga spunea că era „cel din urmă reprezentant al boierului mare de odinioară”. Acest Cantacuzino a fost Ministru al Justiţiei, Finanţelor şi Lucrărilor Publice, de două ori Prim-Ministru şi de asemenea lider al Partidului Conservator din acea vreme. Era cunoscut şi sub numele de Prinţul, din acelaşi motiv: averea impresionantă (se spune că avea atâta aur încât ar fi putut pava curtea castelului cu monede de aur).

Castelul şi-a recăpătat astăzi o mare parte din strălucirea de odinioară, când era una dintre cele mai selecte locuri de întâlniri mondene şi culturale ale vremii. Persoanele care frecventau această reşedinţă de vacanţă a Nababului erau „crema” societăţii acelei vremi. De altfel, la inaugurarea castelului au participat şi Regina Maria şi Principesa Ileana.

Castelul atrage din ce în ce mai mulţi vizitatori, care descoperă această bijuterie arhitecturală încărcată de istorie sub inscripţia aşezată de Nabab: „Eu, Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu soţia mea Ecaterina născută Băleanu, clădit-am acest castel în amintirea străbunilor şi pentru adăpostul urmaşilor.”

Castelul Cantacuzino este deschis publicului şi găzduieşte evenimente culturale şi private.

În anul 2012 a fost deschis în crama castelului restaurantul Canta Cuisine. Pentru mai multe detalii puteti accesa site-ul Canta cuisine. 

Pentru mai multe detalii va recomandam sa intrati pe site-ul Castelului Cantacuzino.

Informaţiile ne-au fost puse la dispoziţie din amabilitatea Dnei Oana Chirieac.