Castelul Csernovics din Macea

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un frumos castel, ridicat în stil francez, şi înconjurat de o Grădină Botanică veche de câteva sute de ani, cu peste 2000 de specii de arbori şi arbuşti şi 500 de specii ierboase din diferite categorii!

Este în localitatea Macea, Județ Arad
Anul începerii construcţiei: 1724
Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Castelul Csernovics se află în localitatea Macea, la 25 de km de Arad şi este o expresie a îmbinării mai multor stiluri arhitecturale…

Ctitor/Autor: Familia Csernovics
Cod monument Istoric:
Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Istoricul Castelului Csernovics este legat de familiară de origine sârbă Csernovics, căreia, în anul 1720, I se acordă titlu nobiliar de către Imperiul Austriac.
În anul 1724, Mihai Csernovics şi fiul său, Ion, primesc mai multe domenii, printre care şi Macea, pe care se va construi Castelul Csernovics. Lucrările de construcţie au demarat în acelaşi an, însă la numai un an, 1745, sunt întrerupte odată cu anul morţii lui Mihai Csernovics. La momentul respectiv, fusese ridicată doar aripa de est. Proprietatea îi revinse soţiei acestuia, care va achiziţiona şi domeniile Curtici şi Cutos.

În anul 1804, domeniul Macea intră în proprietatea lui Pavel Csernovics, care se va ocupa de amenajarea castelului şi a reşedinţei. Fiul său, Petru, va constribui la înfrumuseţarea parcului care înconjura castelul cu câteva specii exotice de plante, aduse din călătoria sa în anul 1845 în Orientul Apropiat.

Conform localnicilor din Macea, Petru Csernovics pierde castelul la o partidă de cărţi, moment de turnură în stilul arhitectural al castelului. Noul proprietare devine contele Gyorgy Karolyi de „Nagy Karoly”, în perioada căruia, castelul va căpăta înfăţişarea unui castel francez. Aşadar, în anul 1862, castelul suportă următoarele modificări: construirea unei aripi noi şi a unui turn înalt de 30 de m.
De extinderea parcului din jurul castelului se va ocupa fiul acestuia, Tibor Karolyi, care o va extinde cu o suprafaţă de 100 de holde de pădure plantată. În anul 1900, proprietar al domeniului era Gyula Karolyi (1871-1947), care va aduce o nouă adăugire castelului: o tersară metalică la corpul vechi. Începând cu anul 1920, acesta se va muta la reşedinţa sa din Budapesta, iar între anii 1939-1948, noul proprietar al castelului va fi medicul Adam Iancu din Curtici. Începând cu anul 1948, când castelul şi parcul au fost naţionalizate şi până în anul 1991, clădirea a fost utilizată ca orfelinat, azil pentru orbi, centru de reeducare pentru copiii orfani sau sediu al Cooperativei Agricole.

Începând cu anul 1991, castelul şi parcul au fost închiriate de Universitatea de Vest “Vasile Goldiş”, pentru ca ulterior să fie achiziţionate de instituţie.
În jurul castelului există o legendă care spune că ar exista a suta cameră, nedescoperită nici până în ziua de astăzi şi din care, se mai aude după miezul nopţii sunetul unui pian la care se presupune că ar cânta contele Karolyi.

Din punct de vedere arhitectural, sunt prezente mai multe stiluri, fiecare proprietar punându-şi amprenta asupra înfăţişării castelului. Aşadar, se pot observa elemente de baroc târziu la parter şi la intrarea principală şi elemente bizantine, precum turnuleţele, stil imprimat castelului de familia Csernovics. În partea nouă a castelului, se observă un stil mai modern şi simplu, perioadă în care familia Karoly a fost proprietarul domeniului.
Fundaţia castelului este din piatră de codru, iar pereţii din cărămidă, care, la parter, sunt şi de un metru grosime, iar la etaj mai subţiri.
Accesul în castel se face prin partea de vest, printr-o uşă masivă din lemn de stejar. Pe terasa de deasupra intrării principale a fost amplasat blazonul familiei Karolyi, realizat din ceramică arsă. Pereţii exteriori au fost tencuiţi şi decoraţi cu un model care copia fagurele de miere, iar ulterior au fost acoperiţi cu iederă, fiecare parte cu o specie diferită, fixată în cuie specială. În prezent, iedera de pe pereţii exteriori nu mai există, fiind dată jos în perioada comunistă.
În ceea ce priveşte pereţii interiori, iniţial aceştia erau văruiţi simplu, urmând ca apoi să fie aplicate diverse modele colorate, de flori, fructe etc. Ulterior, familia Karolyi a folosit tapetul pentru acoperirea pereţilor interior, cu excepţia etajului unde pereţii erau acoperiţi cu draperii de diferite culori.

Castelul Csernovics este faimos pentru grădina botanică, veche de câteva sute de ani, pe a cărei suprafaţă de peste 21,5 de hectare se găsesc specii rare de arbori şi arbuşti ornamentali.
Începând cu anul 1935, o parte din speciile de arbori şi plante sunt distruse, dar în anul 1938 se iau măsuri, ocazie cu care se face şi un prim inventar al grădinii, conform căruia în momentul respectiv existau 68 de specii de plante lemnoase. În anul 1968, parcul a primit statutul de Parc dendrologic, pentru ca în anul 1994, să primească statutul de Grădină botanică, devenind şi membră a Asociaţiei Grădinilor Botanice din România. În prezent, numără peste 2000 de specii de arbori şi arbuşti şi 500 de specii ierboase din diferite categorii.
În Grădina Botanică au fost amenajate o fântână arteziană, un teren de tenis, ronduri de flori şi extinsă reţeaua de alei, unde au fost amplasate busturile unor scriitori, precum Mihai Eminescu, George Coşbuc, Vasile Goldiş etc. Lucrările de amenajare au fost realizate sub îndrumarea grădinarului Iosif Prohaska.
Grădina Botanică a fost împărţită în trei sectoare, unul cu o suprafaţă de 10 hectare, unde au fost amenajate fântâna arteziană si terenul de tenis, unul cu o suprafaţă de 3,5 hectare care cuprinde Colecţia dendrologică, care se vizitează sub îndrumarea unui ghid şi ultimul cu o suprafaţă de 8 hectare unde se găseşte vegetaţie forestieră. Aici există un stejar numit “Stejarul Unirii”, ce are o vechime de aproximativ 300 de ani.