Castelul Mikó şi Muzeul Secuiesc al Ciucului

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este cel mai vechi și mai important monument istoric al orașului Miercurea Ciuc.

• Este în Miercurea-Ciuc, Județul Harghita
• Construit în 1631
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Castelul Mikó a aparţinut căpitanului suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Caşin, iar astăzi adăposteşte Muzeul Secuiesc al Ciucului…

• Ctitor/Autor: Ferenc Hidvégi Mikó
• Cod monument Istoric: HR-II-a-A-12726
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Castelul Mikó este o construcţie ridicată de către Ferenc Hidvégi Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat și cronicar. Castelul, făcut în stilul renaşterii târzii, are un plan geometric regulat pe o suprafaţă de 75 x 70 metri și bastioane italienești. Ridicarea edificiului a început în 1623,  la zece ani după ce proprietarul, Ferenc Mikó, a devenit căpitan suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Casin. Castelul a fost terminat în 1631. A fost lăsat moştenire lui Mikó József, iar apoi castelul trece în proprietatea lui Damokos Tamás, jude suprem al scaunului Ciuc.

În data de 21 octombrie 1661, hoardele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, intră în Ciuc şi incendiază castelul. Între 1714-1716, clădirea este refăcută din ruine, sub conducerea generalului imperial Stephan Steinville al armatei austriece. Castelul va fi folosit apoi pe post de cazarmă fortificată, cu un sistem de apărare cu patru bastioane italienești, ale cărui urme sunt și astăzi vizibile pe latura sudică. Pe latura vestică au făcut un depozit de praf de pușcă, iar bastionul sud-vestic l-au transformat în capelă. Capela are tavanul decorat cu stuc modest, în stil baroc târziu, iar ancadramentul gotic al ferestrelor este rezultatul unor transformări ulterioare. Camerele de la parter aveau tavan în formă de boltă cilindrică, cu penetrații de bolți cu dublă curbură. Iar la fiecare bastion, la înălțimea podului, sunt goluri de tragere. Cetatea era foarte bine construită şi fortificată, deoarece a reprezentat un punct strategic important la granița de răsărit a Imperiului Habsburgic.

A fost cazarmă a trupelor imperiale până la 1764, când s-au reorganizat regimentele secuieşti de graniţă. Apoi a devenit reşedinţa comandantului Regimentului I secuiesc de graniță, până la 1849. În timpul revoluției din 1848-1849 a fost sediul comandantului forțelor revoluționare din Secuime, Gál Sándor, iar după înfrângerea revoluției, cetatea a rămas în folosința armatei până la mijlocul secolului al XX-lea.

În 1970, după o restaurare generală, Castelul Mikó a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului, înființat încă din 1930. Muzeul prezintă istoria a 400 de ani, cu evenimentele lor. Expoziţia este foarte bine organizată şi începe cu istoria Castelului, cu prezentarea obiectelor găsite de către arheologi, elementele arhitectonice păstrate la locul original (in situ) şi cu materiale video. Ceea ce se poate observa la edificiu este că s-au păstrat mai multe straturi de tencuială şi văruire de secol XVII, pe primul dintre ele se văd fragmentele unei inscripţii. Expoziţia continuă cu Sala Fântânii, demult împărţită în mai multe încăperi. Aici turiştii pot vedea urmele zidurilor şi boltirilor demolate, uşile transformate în ferestre, latrina de secol XVII, scara spre etaj, fântâna interioară. În puţul fântânii au fost descoperite mai multe obiecte.
Sala Bucătăriei prezintă soba şi cuptorul, reconstruite după amprenta lor găsită la baza pilaştrilor hornului deschis. În Bastion, vizitatorii pot descoperi istoria militară, cu arme, evoluţia lor şi replici fidele la dispoziţia lor.

Muzeul Secuiesc al Ciucului îşi are rădăcinile în data de 9 ianuarie 1876, când Imre Tivai Nagy a înfiinţat Asociaţia Muzeului Secuiesc al Ciucului. Însă, abia în 1930, a avut loc prima expoziţie, cu 140 de obiecte, printre care obiecte eclesiastice, obiecte de artă şi obiecte etnografice. Apoi colecţia a fost răspândită la Şumuleu Ciuc şi în diferite săli ale Gimnaziului Romano-Catolic, chiar şi în  podul clădirii. După un inventar al pieselor colecţei de bază făcut de Dénes Kovács (pictor şi învăţător) în 1946, s-a născut Muzeul Secuiesc al Ciucului, ca instituţie, în 1950. El a moştenit materialul expoziţiei din 1930 şi colecţia liceului catolic. Acum, problema devenise spaţiul. În 1954 muzeul a posedat 17 săli şi 954 obiecte muzeologice. În 1961 biblioteca franciscană, naţionalizată cu puţin timp înainte, a intrat în posesia muzeului. Noua ani mai târziu, muzeul s-a mutat cu o mare parte cin colecţie în sediul de astăzi, Cetatea Mikó. După 1990, muzeul a stabilit relaţii profesionale pe plan intern şi extern, activitatea individuală ştiinţifică a înflorit. De asemenea, Muzeul este responsabil pentru numeroase expoziţii, anuare şi publicaţii.

Muzeul cuprinde piese de istorie, arheologie: tezaurul dacic de argint descoperit la Sâncăieni-Ciuc, etnografic: port popular, ţesături, cusături, ceramică, artă: sculpturi și picturi medievale, desene și acuarele ale pictorului Marton Ferenc. Totodată aici se găsește colecția de carte veche, care provine de la Biblioteca Franciscană din Şumuleu-Ciuc, ceea ce face prestigiu internațional pentru Muzeul Ciucului.
Secția în aer liber a luat ființă în 1972, când pe terenul din spatele Cetății Mikó au fost aduse și reclădite șase case țărănești din Ciuc-Sângiorgiu, Cozmeni, Plăieșii de Sus, Joseni, Sân-Simion și Corund, o fântână, un grânar (hambar) și 16 porți secuiești din toate zonele etnografice din județul Harghita.