Cetatea ţărănească a Slimnicului

• Este în Slimnic, Județ Sibiu
• Construit în secolul al XV-lea
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

• Ctitor/Autor: localnicii
• Cod monument Istoric: SB-II-m-A-12552
• Trasee amenajate: da

Cetatea ţărănească a Slimnicului este o incintă fortificată feudală, cu turnuri, capelă, turn de poartă, bastion, anexe, care a fost construită în secolul al XV-lea. Cetatea Slimnicului (Stolzenburg) a fost ridicată în partea de sud a localităţii, pe colina Burgbasch, fiind o cetate de refugiu. Slimnicul aparţinea de Scaunul Sibiului şi trebuia să apere drumul Sibiu-Mediaş. Prima fortificaţie din piatră a fost ridicată în preajma marii invazii tătare de la începutul secolului al XIII-lea. Această veche cetate a fost înclocuită cu ziduri mult mai groase şi puternice, din cărămidă, la începutul secolului al XV-lea. Zidurile formau două spaţii interioare poligonale, existente şi astăzi. Turnul incintei din nordul fortificației era aripic: nu avea metereze, drumuri de strajă sau guri de aruncare. Dar zidurile aveau o grosime impresionantă de 3.5 metri. În prima jumătate a secolului al XVI-lea cetatea a fost extinsă şi adaptată evoluţiei armelor de foc, iar în faţa turnului sudic a fost construită o mică incintă: „curtea fântânilor”. 

Incinta dinspre sud a fost distrusă în mare parte, la începutul secolului al XVIII-lea, de curuții conduși de Lerenz Pekri, aflat în slujba principelui Francisc Rákóczi al II-lea.

Cea mai veche construcţie din cetate este o capelă gotică peste care a fost înălţat turnul clopotniță pe trei nivele. Spre sud, localnicii începuseră în 1450, să construiască o biserică gotică, dar nu a fost terminată niciodată din cauza invaziilor turcești din secolul al XV-lea, care i-au obligat să întărească zidurile. Din cauza terenului, planul bisericii nu era rectangular, ci trapezoidal. Bolţile au rămas în stadiul de proiect. Din acest edificiu, s-au păstrat peretele de sud al navei principale și al colateralului cu arcade ogivale pe două niveluri. Peretele de vest, cu ferestre ogivale, are rânduri de mașiculiuri, care demonstrează că și acoperișul bisericii urma să fie fortificat. Corul are un nivel ridicat, deoarece are pe dedesupt un tunel ce duce către turnul-poartă.
Cercetările arheologice au scos la iveală existenţa unei biserici vechi, care domina incinta de nord. Din ea au mai rămas doar corul şi mici porţiuni de zid. 

Fortificaţiile nu au fost finalizate niciodată, drept urmare cetatea a fost cucerită, în 1529, de János Zápolya, când mulți localnici au fost trași în țeapă. Cu sprijinul Sibiului, cetatea a fost recucerită de către localnici în acelaşi an. În anul 1602, cetatea a fost ocupată de Mozés Székely, comandantul trupelor lui Sigizmund Báthori. În 1658, fortificaţia a rezistat asediului turcesc condus de comandantul Ali Paşa. În 1704, la rebeliunea curuţilor, sub conducerea lui Ferencz Rákoczi, localitatea a fost incendiată, iar cetatea cucerită în 1706, rămânând în posesia lor până în 1707. Când au plecat, au indendiat-o, iar  incinta din sud, care începea de la curtea fântânii și casa parohială precum și biserica gotică au fost complet distruse. Ulterior, s-a încercat reconstruirea acestei părţi, dar a eşuat.

În 1717, a început renovarea zidurilor, care a fost oprită doi ani mai târziu din cauza epidemiei de ciumă. În anul 1855, o parte a bisercii a fost demolată și din materialul de construcții rezultat s-a ridicat un zid al cimitirului din localitate. În 1870, o parte a zidului din spre intrarea sudică a cetății s-a dărmat, iar doi ani mai târziu, s-a prăbușit o porțiune a zidurilor circulare ce apărau fântâna.

Între 1958-1959 au fost făcute lucrări de consolidare la cetate, prin care s-au restaurat clopotnița, zidurile și turnul de apărare din nord-vest. Şi astăzi se mai păstrează în turnul cetăţii trei clopote, funcţionale.

Turnul cetăţii Slimnicului este denumit popular „Turnul Slăninilor”, deoarece localnici puenau aici, pe peioada verii, slănina la păstrare. Era ţinuta la răcoare şi păzită de clopotar.